RSS

Arhive pe etichete: pasi

acorduri tacite

 

toamna își ascunde fluturii

în frunze – întinse aripi

foșnesc sub pași șoptiți

cărarea

 

 

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe Noiembrie 9, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

în susul zborului

 

primul

e al viselor cu aripi mici

și al nerăbdărilor imediate

prin doi și trei

de obicei

trec gânduri ce lasă în urmă

dâre de pași

de la cinci în sus e atâta lumină

că nici nu știi ce să alegi

când stewardul te întreabă

ceai sau cafea?

sub șapte când privești

parcă lași în urmă

deșertul

și zbori mai departe

până când aripa miez îți atinge

în cele mai pitite unghere

nemărginirea

abia atunci vei deveni una

cu ideea de zbor

și vei ști

în tot sângele simțirii vei ști

că împlinirea ta va rămâne

în al nouălea cer

pentru totdeauna…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 13, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

lecții de zbor

 

pași

peste urme de pași

șerpuiesc nisipuri

cu vedere la mare

 

cuvinte

chemări lângă veniri

în cuvinte

apropie zarea

și marea în cercuri

smaralde

 

aripi pe frunze

pe ape

zbat zboruri

în stoluri

spre țările calde

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 16, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , ,

pe un picior de plai, pe o aripă de rai

 

cu fața-n palme și zâmbetul

lipit de linia vieții

măsor în gânduri

zarea…

 

unde ești?

mă întreabă îngerul

cu o aripă în șold

și cealaltă în juru-mi

părintește

 

nu-ți trebuie aripi

ca să zbori, știi?

ăsta e darul vostru

încă oameni

și ține minte

numai timpul pierdut

trece…

 

hai

nu-mi irosi nisipurile

ce au de curs în clepsidrele

celor nevăzători

 

aleargă-ți pașii

fără frică

voi fi aproape

altfel de ce aș purta pe umeri

grele

aripile astea

adevărate?

 

zâmbesc în gând

întreaga zare

și alerg

să-mi prind din urmă

pașii

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 20, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

Tăcerea ta dureri mă poartă

 

În ochi

îngălbenite vise

mă dor cuvinte pân’ la os

pe guri căscate

de mirări nescrise

se strâmbă zâmbete de abanos…

Pierduţi de tălpi, paşii nebuni

mă uită-n pietre obosite

ce-n răni de sânge

ros pe margini

de bănuitele minciuni

se sfarmă-n colţuri nerostite…

Din albul gros şi despletit

ce fumegă de aşteptare

pe nări trag aer

neînsufleţit

şi timpul cărnii rău mă doare…

În clipa asta

fără adăpost

îţi plâng de mila nevederii

mă las să cad

şi cad şi recunosc,

stând în genunchii primăverii,

că-ţi simt tăcerea

pe de rost…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Septembrie 1, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Întunericul fără copaci

 

Frunze mirate de verde

plăpând

încremenesc soarele

până departe,

departe de vânt…

 

Din trunchiuri albite

în coajă de viaţă,

cresc crengi arcuite

de timp,

ce împletesc coroane

nemaipurtate de regi

decăzuţi

la pământ…

 

În linişti foşnite

pe cărări fără paşi

pădurea ascunde

adânc, în inima ei,

întunericul…

(de care am uitat)

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 21, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Copacul şi pasărea paralelă

 

Cu ochii în lună

şi guri mirate

de cărările unor paşi

împiedecaţi

de pietre în forme de tăceri

culegem stele

pe aripile crengilor

şi foşnim

sub tălpi de lacrimi

frunze uscate

în cuvinte.

 

şeptaru’ duce

tot

cu mâna lui

de inimă verde.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 11, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,