Şi caii zâmbesc

 

Când un cal

îşi ia inima în ochi

şi te priveşte cu ea

nechezând

e ca şi când tu,

cu braţele inimii tale,

ai cuprinde un copac,

cu tot cu frunze

şi vânt.

 

Bucuria unui cal

curge în sângele lui,

departe de afară,

aşa cum emoţiile

nu se spun în cuvinte

oricui.

 

Dacă vrei să-i descoperi

iubirea

trebuie să-i simţi încordarea

şi freamătul

început în potcoavă,

trebuie să ţii apăsarea din palmă

lipită de pulsul dăruirii

din el,

fără aşteptare de slavă.

 

Caii nu râd,

căci râsul le-ar frânge

tăcerea iubirii din trupul lor mut.

Caii zâmbesc,

cu zâmbet pursânge.

 

 

Publicitate

 

Anul calului

 

1, 3, 4, 6

nechează calul

potcoavele paşilor

în gând…

 

14, 15, 16

flutură coama rebelă

umbrele lunii,

rătăcind…

 

1 unicorn,

2 aripi

şi neapărat alb,

infinit de mult alb

în visul calului, ascuns

în pământul din urma

copitei.

 

 

 

 

iniţiere

 

strunirea timpului

începe din potcoava

secundei.