cu fața-n palme și zâmbetul
lipit de linia vieții
măsor în gânduri
zarea…
unde ești?
mă întreabă îngerul
cu o aripă în șold
și cealaltă în juru-mi
părintește
nu-ți trebuie aripi
ca să zbori, știi?
ăsta e darul vostru
încă oameni
și ține minte
numai timpul pierdut
trece…
hai
nu-mi irosi nisipurile
ce au de curs în clepsidrele
celor nevăzători
aleargă-ți pașii
fără frică
voi fi aproape
altfel de ce aș purta pe umeri
grele
aripile astea
adevărate?
zâmbesc în gând
întreaga zare
și alerg
să-mi prind din urmă
pașii