Povestea merge mai departe

 

E toamnă.

Pe cealaltă parte a inimii

cad gânduri

ascunse în frunze neverzi

şi litere rupte

din lumi de cuvinte

ce dor nepăsarea

când nu le mai crezi…

Fă toamna mai mică

în glasul privirii

şi strânge-mi în zâmbet

inima toată,

pe ambele părţi,

până când,

din gândul culorii

curg râuri de vise

ce murmură lin

bucuria de noi

dimineţi…

 

 

 

caleidoscop

 

prin mansardele cuvintelor

fac dragoste

ganduri.

 

 

 

Culori

Cu vârful buzelor în formă de şoaptă întind subtil culori peste gândurile întregii zile… ciocolatiu în picuri grei, ce se preling pe linii curbe, apoi mult albastru senin şi jucăuş, cu nerăbdare de verde umed şi răcoros… şi încă trei culori, mereu altele, să arcuiască în zâmbet mirarea şi vertical să risipească orice urmă de nori…

 

 

Timp nevăzut

 

Cuvinte neplânse

reflectă sensuri mute

ce îşi dospesc menirea

în umbre de tăceri.

 

Gânduri nerostite

explică dureri surde

ce încremenesc în doruri

netrăirile de ieri.

 

Priviri neclipite

uimesc secunde oarbe

ce-şi pierd strălucirea

sub maldăr de poveri.

 

Speranţe nenăscute

şi-aşteaptă împlinirea,

ascunse printre aripi

şi zâmbete de îngeri.

 

 

 

Iată-mă, în rând cu lumea!

 

Mi-am luat inima in dinţi, cu sete şi dor de cuvânt… Vreau să scriu cuvinte care-mi trec prin minte şi prin suflet… să eternizez clipe care-mi înseamnă ceva… Vreau să dau sens unor imagini surprinse din întâmplare sau dintr-un fel de stare… Vreau să zâmbesc prin cuvinte şi culoare, ca în faţa unei uriaşe oglinzi, ce îmi oferă confortul unei acceptări necondiţionate, iar mai apoi, în funcţie de lumini şi umbre, să imi ajustez machiajul pentru o reflexie mereu agreată…