RSS

Arhive pe etichete: dor

mor caii când vor câinii?

 

Un câine de dor

îmi dă târcoale

la fiecare pas

de gând

 

sătul de oase

de cuvinte

apă de ploaie

sau carne

de tun

 

măcar de-ar sta

locului

să-l frâng la pieptul

unei clipe…

 

dar nu!

el pleacă și vine

căutându-mi

în vene

lătratul

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 15, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

sărbătorile din noi…

 

Îmi amintesc, cu drag, de crăciunurile copilăriei, când întreg universul îşi strângea marginile, ca o îmbrăţişare binecuvântată, la poarta curţii noastre, plină de urme în zăpadă şi dincolo, până în fundu’ grădinii cu cărarea ei de paşi, ţinând în palme casa toată, cu încăperile ei luminate şi cald zâmbite la fiecare freamăt de sărbătoare.

Îmi amintesc cum căldura cuptorului înteţea şi umplea bucătăria cu mirosul de scorţişoară din aluatul de turtă dulce, pe care îl modelam cu bucurie şi îl decoram cu stafide şi miez de nucă, sub blânda privire a mamei… de complicitatea tatei la nerăbdarea noastră, pândindu-l pe Moş Crăciun, pentru noi, prin gerul de afară… Nu pot uita emoţia copleşitoare când îi citeam pe chip zâmbetul acela care urma să anunţe o bucurie… şi apoi năvala dată de toţi deodată, fiecare vrând să vadă primul sacul mare din pânză peticită, lăsat de darnicul, dar grăbitul moş, în faţa uşii, la intrare…

E atât de multă lumină în amintirile crăciunurilor de atunci şi atât de mult dor…

Eu cred că mare parte din nerăbdarea sărbătorilor de astăzi e strâns legată de bucuria aducerii aminte… acele neuitări, atât de dragi, ne poartă, în privri calde, peste timp şi ne învaţă iarăşi, an de an, că în suflet se adună adevăratele bucurii şi că ele, numai ele, bucuriile de suflet, ne fac să fim mai buni…

Crăciun frumos, oameni buni!

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 25, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

… rămânerea în septembrie

 

septembrie e încă vara din toamnă

acceptarea în seninul privirii

îmbrăţişarea totului aşa cum e

şi iubirea de tot

cu dăruire de înţelesuri

 

septembrie e întinderea trupului

între susul şi josul trecerii de timp

ca o cuprindere împăcată

a lunecării

 

septembrie e încă iubire

cu luare şi dare de suflet

dincoace de orizontul iernii

ce poate muri înverzirea

sub albe tăceri.

 

fiecare anotimp are trei părţi

ieri, azi, mâine …

trei feluri de a privi

timpul

încremenind va fi fosturile

în privelişti de suflet

 

toamna e înţelepciunea ochiului

mai mult ca oricând

septembrie e dorul din uitare

mai mult ca oricare

mai ales trecând. ..

mai ales

nerămânând.

 

hai să rămânem în septembrie!

alegerea ochiului e mai presus

de cuvânt.

asta i frumuseţea amestecului

dintre timp şi anotimp

ca paradox

dacă vrei….

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 2, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

cartografia aerului

 

dorurile

sunt poteci

în calea

gândurilor.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 12, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

Secţiuni prin culoare

 

Din zâmbet mai ales

cresc aripi uriaşe

ce întind orizonturi,

albastre dimineţi,

de par a fi poduri…

 

Un vârf de condei

tocmit dintr-o rază

de soare albastru

desenează cuvinte,

pe-o plajă fierbinte…

 

La polul opus,

din clipe îngheţate

şi zăpezi neuitate

curg râuri albastre,

în eternitate…

 

În urma unor paşi

ce-aleargă spre mare,

din ţipăt de şoapte

un pescăruş albastru

recită în zare…

 

În tăcerile pline

de zâmbet şi culoare

un dor se alintă,

oftând albastru,

în armonii de chitare…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 1, 2015 în pur şi simplu, simţiri în rime

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Pietrele nu tac

 

Cine eşti?

Mă întreabă piatra

în trecerea unui pas

peste o secundă

de dor.

 

Cine ai vrea să fiu?

Mă joc, repede,

cu alunecarea unei idei

peste un zâmbet

de drag.

 

M-a privit un timp,

apoi mi-a spus totul

într-o singură tăcere:

fii câte puţin

din tot ce-ţi place să fii,

neîntrerupt,

în fiecare pas,

câte o zi…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 21, 2014 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , ,

Piatra din visul cărării

 

Niciodată înadins

n-a crezut să-i fie

ochiul desprins

din poezie.

 

Uneori, când murea,

lacrimi râdea

într-o clipă uitată,

pe o ramă pătată,

cât ochiul clipea.

 

Alteori, pasăre plină

de culori în lumină,

cântă fără zbor

doruri ce mor

în voce rubină,

sub lună senină.

 

Mereu încântată,

în şoaptă mirată,

de valuri purtată,

în gânduri te pierde,

te acoperă-n verde

şi-ai vrea, înc-odată,

să nu fii tot piatră.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 17, 2014 în pur şi simplu, simţiri în rime

 

Etichete: , , , , , , , , , ,