RSS

Arhive pe etichete: iubire

pași de drum

 

„simplicity is complexity resolved” spune Brâncuși…

și tot el explică cum simplitatea nu e un capăt de drum, ci un drum în sine, de a lungul căruia ne apropiem, cu pași mărunți, de înțelesurile adânci…

nu e un drum ușor, însă e plin de cărări, pentru toate felurile de pași, șchiopătați sau apăsați, desculți sau încălțați, zurlii sau calculați… ideea e să te vezi pe un astfel de drum, conștient din tălpi până-n vârful gândurilor. să vrei să-l umbli, pas cu pas, înțelegând, nu ignorând, ce pare complicat…

trebuie să vrei să ajungi la miezul lucrurilor și să știi să te extragi din el, lăsându-l să fie miez, fără tine…           ca și cum te-ai pune în locul lucrurilor și ai privi de acolo, cu ochii lor, lumina. numai așa vei putea atinge înțelesul din idee și numai atunci ea, ideea, te va uimi cu simplitatea miezului ei, ca esență…

nici asta nu e ușor. pentru că linia aia dintre tu cu tine și tu fără tine, deși simplu de subțire, pare de ne(în)trecut… căci adeseori suntem mai lungi decât linia însăși, cu toate vagoanele noastre de temeri și însetări, de orgolii și credințe…

trebuie răbdare și iubire. iubirea aia nu de tine plin de ceea ce crezi că ai, ca să meriți mai mult, ci de tine gol și încăpător de umplere cu frumusețea simplă din tot ce vine spre tine… tot drumul.

e greu să te lași deoparte, să uiți ce crezi că știi, ca să nu modifici, cu fricile tale, harta drumului ca mers.         e greu, dar drumul te-așteaptă. numai timpul trece culori pe deasupra, păcălind uneori (între)vederea.

și mai cred că o inimă care vede limpede în miezul lucrurilor, va ține în brațe, pentru totdeauna, amintirea fiecărui înțeles…

 

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

(ano)timpul iubirii

 

deasupra buricului

primăvara

îşi numără fluturii.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 24, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , , ,

Sinuciderea unui regret expirat

 

Neantul vine tot mai aproape, neintimidat de pitorescul pretins în culorile sângerate de apusul unui gând declinat pe ambele părţi. A deprins mişcarea din copilăria valurilor mării ce muşcă tot mai adânc ţărmul, din dorinţa de a trăi pe picior desculţ de orice dezamăgiri, de orice neîmpliniri…

Neclintirea paşilor, încremeniţi în tăcere, pe marginea nevăzută a unui abis, căscat din nesomnul disperării unor cuvinte disparate, e la fel de înfricoşătoare ca şi dorinţa de a îngropa iubirea nerostită, într-o scoică mititică, precum speranţele unor nevăzute dimineţi.

Numai amintirea florii de colţ şi a umbrelor prelungite intenţionat pe plaiurile unui dor înecat în bucuria unor clipe cândva fermecate, mai întinde, timid, un zâmbet desfigurat pe chipul unor tresăriri aproape uitate…

Există vreun nume pentru starea de sine când vrei să alungi definitiv păreri de rău, al căror timp a depăşit rostul oricărui gând? Se numesc cumva, oare, bucăţile de suflet exilate din trupul durerii, care nu mai aparţin niciunei simţiri?

Oamenilor fără ţară li se mai spune bozgori – ce rezonanţă respingătoare, anume alcătuită, parcă, pentru o totală izgonire, din lumea celor ce zâmbesc…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 15, 2014 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

A trăi trăire

 

Sunt trup

ce respiră emoţii

şi ochi

ce se întind prelung

mijind aşteptarea…

pe buze

tremur nelinişti

şi strâng din dinţii

cuvintelor

să rabde tăcerea…

dar degetele,

vorbesc singure,

negru pe alb

şi zgârie-n şoaptă

mirarea…

Sunt zâmbet

născut din lumină

şi nu voi muri niciodată

iubirea…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 31, 2014 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , , ,

Geometrie din iubire

 

Cercul

este emoţia îndrăgostirii

unui punct.

 

 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 28, 2014 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

Colosal

 

Oamenii mari spun cuvinte mari. Aşa credeam când nu le puteam cuprinde înţelesul.

Apoi am crescut şi unele mi-au rămas mici. Când m-am îndrăgostit am aflat că-ntr-un cuvânt încape o noapte de iubire şi ceru-i plin de vise.

Azi trăiesc în cuvinte. În fiecare câte puţin. Şi bucuria mea nu are margini.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 15, 2014 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

Suflete pereche

 

Avea trupul zvelt şi nişte ochi în care încăpea mirarea întregii lumi. Frumuseţea ei era atât de naturală, că te silea să întorci capul şi visele toate după ea, oricât de nepotrivit ar fi părut. Era incredibil de tânără pentru atâta perfecţiune. El era un puşti vesel şi haios cârlionţat, pe vremea când s-au cunoscut în tabăra de vară, din primul an de gimnaziu. Acum devenise un bărbat deosebit de şarmant, ca şi cum toate calităţile descoperite de-a lungul timpului şi-au clădit falnice ambasade în trupul lui. Avea un umor aparte, de multe ori neînţeles, dar pe ea o amuza mereu. Se ştiau dintotdeauna, iar timpul a adăugat prieteniei lor, ceva din farmecul obiectelor rare, de colecţie. Prezenţa lor te fascina. Secundele încremeneau şi te lăsau să îi admiri îndelung, vrăjit, ca pe o strălucită operă de artă, în ziua vernisajului.

Într-o după amiază senină de joi, în timp ce luau prânzul împreună, după o scurtă tăcere, deloc grăitoare, cuvintele şi-au modificat treptat transparenţa, lăsând să se întrezare orizonturi nebănuite. O adiere plăcută, cu iz de iasomie, le răsfaţă simţurile, atât de puternic încât îşi închid ochii, amândoi deodată. Oare se întâmplă cu adevărat? Se întinde elegant, arcuindu-şi senzual coloana, dar nu apucă să sprijine ţigara pe marginea masivei cenuşiere de cristal, când scrumul cade pe faţa de masă, între cele două pahare de rubin. Încearcă să-şi ascundă stângăcia cu un zâmbet forţat, când el îi cuprinde mâna între ale lui. Gestul firesc se transformă inexplicabil într-o atingere electrizantă, ce împrăştie, în tot corpul, impulsuri necontrolate, cu acelaşi efect mistuitor ca al unei îmbrăţişări primare. Sângele a luat-o razna. Pulsează haotic cantităţi când exagerate, când insuficiente, spre o inimă ce bate, derutată, la porţi interzise. Îngrijorarea timidă de la început este, acum, nestăvilită dorinţă, confirmată, simultan, în privirile transfigurate de surplusul de nerăbdare.

Iubirea vulcanică, revărsată din prea plinuri de frumuseţe, le-a luat minţile şi le-a dus undeva deasupra norilor, în seninul deplin al perfecţiunii. De repetate ori.

Evadările deveniseră un modus vivendi, iar lumile imaginar paralele erau universuri pe cât de ideale, pe atât de cotidiene. Erau nepăsători la ce vorbeşte lumea, pentru că ei nu aveau timp de pierdut cu lumea. Fiecare secundă de viaţă era dăruită prioritar şi necondiţionat clipelor de dragoste aproape ireală.

Astăzi era o nouă ultimă zi, de data asta la Iaşi. La prânz trebuie eliberată camera de hotel, iar până la trenul de seară aveau timp să-şi plimbe paşii, pe străduţe medievale, ori prin parcuri înverzite, să-şi mai răsfeţe simţurile, alene, cu savoarea iubirii intens coapte de focul pasiunii nemărginite.

Noaptea a învelit oraşul într-o manta neagră şi plăcut răcoroasă. Trenul soseşte punctual, ca o sentinţă nedorită. Pe măsură ce orele se preling leneşe, ca vagoanele prin noapte, răcoarea devine tot mai neplăcută şi se strecoară tot mai adânc, în suflet. Gânduri crispate îngheaţă zâmbetele fără griji, iar drumul de întoarcere devine povară pe umerii rotunjiţi de tinereţe. Trebuie să aleagă o cale de urmat. Cărările înguste de până acum nu le mai încap paşii vinovaţi. Au discutat îndelung şi repetat. De data asta cuvintele şi-au încheiat rostul. Se întorc spre vieţile brutal ancorate în banală realitate. Fiecare din ei este căsătorit, iar jurămintele oarbe de demult au ramificaţii adânci şi complicate în prea multe straturi sociale. De data asta tăcerea e mult prea grăitoare. Istoviţi de gânduri, asurziţi de tăceri adorm, deodată, abandonaţi unei îmbrăţişări din care se înfiripă cele mai frumoase vise, cele mai înalte zboruri, spre lumi senine, ce adăpostesc, mai ales, suflete pereche.

 

 

 
14 comentarii

Scris de pe Noiembrie 6, 2013 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,