RSS

Arhive pe etichete: aripa

pe un picior de plai, pe o aripă de rai

 

cu fața-n palme și zâmbetul

lipit de linia vieții

măsor în gânduri

zarea…

 

unde ești?

mă întreabă îngerul

cu o aripă în șold

și cealaltă în juru-mi

părintește

 

nu-ți trebuie aripi

ca să zbori, știi?

ăsta e darul vostru

încă oameni

și ține minte

numai timpul pierdut

trece…

 

hai

nu-mi irosi nisipurile

ce au de curs în clepsidrele

celor nevăzători

 

aleargă-ți pașii

fără frică

voi fi aproape

altfel de ce aș purta pe umeri

grele

aripile astea

adevărate?

 

zâmbesc în gând

întreaga zare

și alerg

să-mi prind din urmă

pașii

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 20, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

aer prim

 

dintre aripă și zbor

începe

primăvara

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 1, 2016 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

crede și vei deveni…

 

trezeşte-te!

strigă aripa stângă către jumătatea ei dreaptă. trezeşte-te! deschide-ţi ochii şi vezi-ţi lungul pasului, că n-ai să găsești nicio aripă într-însul.

aripa dreaptă, mai plină de viaţă şi dornică de zbor, şi-a imaginat, într-o singură clipire, întinderea penelor răsfirate în lumina răsăritului şi a zâmbit senin o nerăbdare..

ei, nu… uite! şi, nebună de fel, se şi aruncă în golul dintre cele două scurte tăceri imediate.

ho, nebuno, că nu vreau să zbor şi nici tu nu poţi, fără să mă tragi după tine… trezeşte-te! a spart tăcerea aripa nevisătoare, risipind curcubeul abia arcuit peste dimineaţa lor.

nicun trezit! ce-ţi veni? suntem orice vrem. iar aripa e primul gând. primul dor. din aripă poţi creşte stea, da? sau te poţi odihni frunză, ori iarbă, de vrei să te întinzi verde… poţi fi prima care atinge ploaia, sau ultima care vede amurgul pe geana orizontului rotund… poţi fi oriunde, cât ai clipi şi orice…

auzi că n-avem aripi… mai bine mai pune  o cafea şi hai să ne înfoiem visele, uite ce lumină e afară…

auzi? pe tine nu te strânge uneori lumea asta, pe margini? pe la colţurile rotunjite în gol, de parcă ne-am ţine în braţe într-un fel de ou, în formă de gogoaşă? … ca într-un cocon parcă, așa…

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 13, 2016 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

Lecţia de zbor

 

într-o zi

mi-am privit îngerul

dormind

cu o aripă sub cap

şi cealaltă bătând

din inimă

 

m-a rugat să-l păzesc… a spus

că am prea multă sete

de paşi

şi trebuie să-l las

să viseze

altfel nu va şti încotro

să mă îndrume

 

nu mă trezi, mi-a zis

ai răbdare

şi aşteaptă.

 

sau visează şi tu…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 23, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , ,

Mâinele de azi

 

tramvaie pline

ochi de visători

fără bilet

înclină străzile

sub amintiri

nedormite

 

în susul străzii

din colţul uitării

se zbate o perdea

agăţată de-un zâmbet

la fereastra unei mansarde

 

uite-o aripă

în mijlocul unei păsări

cu ochii închişi

până mâine

 

arcuită

în afara ferestrei

perdeaua face loc aerului

turtit de îmbrăţişarea

numelor zgâriate

în lemnul încă verde

al primilor nepaşi

 

zâmbete

cheie în faţa uşii

ţin în mână aripa

ochilor deschişi

în aerul păsării

de mâine.

 

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Octombrie 22, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

E frig în semnul de-ntrebare (?)

 

Lasă-mi literele să ierneze

şoapte,

până înmuguresc flori

ce-ngheaţă timpul

în fereşti.

Lasă-mi visele să gonească

încurcate

în coamele cailor nebuni

de verzi…

şi degetele să deseneze

cuvinte

pe trupul fiecărui gând,

de la un capăt la altul,

ca şi când…

 

Lasă-ţi ochii să râdă

culori,

pe marginea fiecărei linii

încăpute în palmele

unei clipiri,

până când, din cer

te-mbujorează-n gând

o geană de lumină.

Lasă-ţi aripa să ningă

zbor de fluturi

nebuni de albi

şi degetele să pună-n cui

tăcerea,

ca apoi, râzând,

să ne privim în ochi

zăpada,

ca şi când…

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Ianuarie 19, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Anul calului

 

1, 3, 4, 6

nechează calul

potcoavele paşilor

în gând…

 

14, 15, 16

flutură coama rebelă

umbrele lunii,

rătăcind…

 

1 unicorn,

2 aripi

şi neapărat alb,

infinit de mult alb

în visul calului, ascuns

în pământul din urma

copitei.

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 5, 2014 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,