foto: © adina colţea
Arhive pe etichete: rosu
nevederea lunii
caii caută un loc să şadă
luna-ncearcă să ne vadă
iarba cere să te-ntindă
noaptea vrea să-i fiu oglindă
piatra-i gata să mă tacă
verbu-i la un pas de dacă
ploaia-n tălpi ne şchioapătă
trupul umbră-şi capătă
mărul muşcă adânc din mine
verdele îţi vine bine
ochiul se aruncă-n mare
orizontul vrea culoare
degetele frâng lumina
aripile-şi uită vina
roşu curge din pahare
setea se prelinge-n zare
caii locul nu-şi găsesc
stele-n iarbă se topesc
copacii te rătăcesc
păsările-n lung mă cresc
unde-i luna?
chiar acuma…
Fereastra mea
Pe sub arcuirea timpului,
ca un curcubeu
sprijinit pe două suflete
ce nu s-au atins niciodată,
am deschis o fereastră
cu vedere spre dimineaţă.
Mă oglindesc în ea,
desculţă,
cu inima în dreptul soarelui
şi chem albastrul
să mă îmblânzească.
Mă joc cu degetele
prin zâmbete ciufulite
şi înşir pe pervaz
boabe de cafea alintate.
Deschei, cuvânt cu cuvânt,
cămaşa uitării
şi-mi las pielea
să respire-n cercuri.
Îmbujorarea din priviri
o prind în păr
şi-mi place când roşul, uneori,
se prelinge pe buze…
Într-o bună zi
o să-mi iau eşarfa
şi o să-mbrăţişăm amurgul
cu ochi închişi
şi repetate şoapte
stropite cu vin…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 