oile,
ca ploile,
culcă iarba
ca şi degetele barba
albă-n susul
verdelui.
păsările,
chipurile,
leagănă zarea
ca şi zâmbetul marea
desculţă-n josul
cuvântului.
nu crezi,
dacă nu vezi?
hai, pune degetu’ …
Arhive pe etichete: păsări
Dimineţi în rochie de seară
Un cuţit uriaş
cu lama sclipind
ziua culori
şi noaptea lumini,
taie timpul
în felii inegale.
Firmiturile
se rostogolesc
pe scândura înclinată
într-un bol
cu margini înfrunzite
din care ciugulesc
visătoare
păsări de noapte…
nevederea lunii
caii caută un loc să şadă
luna-ncearcă să ne vadă
iarba cere să te-ntindă
noaptea vrea să-i fiu oglindă
piatra-i gata să mă tacă
verbu-i la un pas de dacă
ploaia-n tălpi ne şchioapătă
trupul umbră-şi capătă
mărul muşcă adânc din mine
verdele îţi vine bine
ochiul se aruncă-n mare
orizontul vrea culoare
degetele frâng lumina
aripile-şi uită vina
roşu curge din pahare
setea se prelinge-n zare
caii locul nu-şi găsesc
stele-n iarbă se topesc
copacii te rătăcesc
păsările-n lung mă cresc
unde-i luna?
chiar acuma…
A doua marţi după Nichita
Streaşina secundelor,
învechită de oftaturi,
picură umbre
deasupra ochilor uitaţi
de culoare.
Caii curg verzi
peste iarba mirată
de soare.
Păsări nebune
tremură copacii
neînfrunziţi
de-aşteptare.
“eu nu sunt bătrân
sunt străvechi”
spune poetul
în trecerea noastră
prelungă
prin el.
Nu călcaţi iarba pe aripi
Păsările uitate de zbor
îşi cară aripile
prin tramvaie
aglomerate.
Mai adânc,
prin galerii îngropate,
mult sub soare,
sângele lor neînaripat
curge târât
pe peroane goale
de sensuri.
“atenţie se închid uşile”
în secunde metalice
scrâşnesc
printre dinţi nevorbiţi
rânjete ruginite,
ce se preling din oftaturi,
ca bezna lipicioasă
din tunelurile negre
pe cerul gurilor
de aerisire,
astupate, de mult,
cu tăceri
de lumină.
Opriţi gările,
stingeţi lămpile
din televizoare,
mai repede!
Un blog cuminte şi... cu suflet! 