oile,
ca ploile,
culcă iarba
ca şi degetele barba
albă-n susul
verdelui.
păsările,
chipurile,
leagănă zarea
ca şi zâmbetul marea
desculţă-n josul
cuvântului.
nu crezi,
dacă nu vezi?
hai, pune degetu’ …
O mână de gânduri,
un zâmbet pe deget,
o linie de cuvinte
frântă în mai multe
rânduri,
mansarde de vise,
tramvaie înclinate,
fluturi
cu emoţii pe aripi deschise,
bule de aer
plutind amintiri,
ploi calde băltind
sub priviri,
toate curbate ascuns
în orizonturi rotunde
ce par,
de departe,
din vederi de pe munte,
nişte vârfuri de ace,
ca nişte puncte…