RSS

shopping 

 

mi-am cumpărat o pereche de pantofi

galbeni ca miezul de ou

vânzătorul mi-a șoptit

că pot umbla cu ei

prin soare

i-am cerut și ochelari

dar a refuzat să îmi arate ultimele modele

spunând că ochii mei trebuie să rămână

mereu în lumină

am zâmbit privind împrejur

după alte tânjiri

însă el mi-a întins mâna

ca și cum vizita s-a încheiat

și făcându-mi cu ochiul

mi-a strecurat în palmă ceva

ce semăna perfect cu un sâmbure

de stea

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 26, 2019 în pur şi simplu

 

împotriviri

 

pe o aprigă pantă
de lume răsfrântă
în priviri se caută
mirarea
strigată pe nume
chemarea se uită
peste umărul clipei răstignite
pe garduri

în poala lunii
se gudură stele
ce nu vor să cadă

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 21, 2019 în pur şi simplu

 

lecţii de zbor

 

purta ochelari
şi nişte blugi albastru indigo
ca urmare mersul lui
era o copie fidelă
a dorinţei de mers

în seara aceea
blugii erau lângă uşă
ca un câine cu lesa în gură
lătrând din coadă

hai, eşti gata?
mă zorea de parcă ne ştiam
dintotdeauna
apoi s-a întors brusc
şi m a privit cu blândeţe

avea mâinile legate
însă fără mirare
din liniştea umerilor
au început să-i crească
nemaivăzute aripi
cu cât vorbea mai mult
aripile deveneau tot mai mari
şi spaţiul dispărea
ca orice lucru de prisos

abia când a râs prima oară
mi-am dat seama că e aievea

ştiaţi că atunci când îngerii râd
timpul zboară?
 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 17, 2019 în pur şi simplu

 

podul de fier

 

între maluri

năpădite de vise

podul ruginit

de minciuni prinse

în nituri

scapără

în urma pașilor

dâre de adevăr

 


foto: © adina colţea

 

 

 

 
 

încăpăţânare

 

necontenind deşertul

paşii visaţi

sapă fântâni

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 1, 2019 în pur şi simplu

 

deşertografie

 

să traversezi deșertul pe timp de zi, la cârma propriei mașini, e mai mult decât doar plăcere.  e un fel de bucurie neîntâmplată ce crește înlăuntru și se revarsă de o parte și de alta a șoselei tăvălindu-se desculță prin nisipurile când aurii, când roșiatice. gândurile iau forma dunelor unduind blând orizontul înmuiat în soare. tufele sălbatice par niște petece de lenjerie intimă nebrănduită ce acoperă pe alocuri goliciunea deșertului, lasând înadins felii dezvelite, ca să incite poezia privirii. pielea nisipului se zgribulește delicat sub abia atingerile vântului.  soarele îmbrățișează patern întreg necuprinsul, adăugând străluciri și umbre magnifice ce desăvârșesc bucuria oricărui martor, fie el și numai în trecere.

noaptea, în schimb, e cu totul altfel. întunericul mușcă din toate părțile, iar singurătatea se așază pe umeri ca o haină croită pe măsură. nisipurile tac în adâncul neființei lor, accentuând acut nevăzuta nemărginire. gândurile zboară ca niște zmeie scăpate din mâini, ce se pierd netulburate în zare.  și toate rosturile nerostite se strâng în jurul măsurii norocului de a fi în trecere prin clipe și a oarecum neîmpăcării de a fi singurul membru al juriului care deliberează starea de fericire…

aaa… și mai e ceva. în oazele deșertului, vara, se consumă curmale proaspete. e prima oară când m-am înfruptat din fructul abia copt, neuscat, nealterat de timp și de intenția de păstrare…
e o minune!

 

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe iulie 13, 2019 în pur şi simplu

 

orbirea omului (de către om)

 

oprește-te!
urlă din gură de piatră
stânca tocită la colțuri
de vise
privind peste umărul cerului
la chipul omului împietrit
în demersuri…

oprește-te,
Sisife!

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 25, 2019 în pur şi simplu