mă ridic pe vârfuri
și strâng la piept stelele
care cad
cu oasele crăpânde
cutreier mersuri
rămurite
și las în urmă
licurici
.
bunădimineți
a trebuit să iau furtuna de urechi și s-o dezlipesc de pe fața cerului, atât de multă lumină fulgera prin ferestre.
nu de somnul meu îmi făceam griji, ci de puntea fragil arcuită între noapte și zi. bătea un vânt fără milă și ploaia furioasă o biciuia atât de tare, că se încovoia sămana când de-o parte, când de alta a tunetelor înfiorătoare, gata să cedeze falselor amenințări. prea multă înfuriată lumină, pe fruntea nopții și așa destul de plouată, mi-am zis. așa că m-am gândit s-o duc la biblioteca nonstop din colț, acolo niciodată nu le prisosesc sclipirile. zis și făcut. așa îmbibată și alunecăcioasă am îndesat-o într-o plasă din aceea mare, de Lidl și am alergat la colțul străzii. mare le fu bucuria șoarecilor de bibliotecă la vederea unei așa donații în toiul nopții. erau mulți și tare pricepuți în a îmblânzi furtunile. s-au șoricit imediat la treabă și au pus câte un nor plin de electricitate, la capătul fiecărui culoar, agățat pe lujere de vise încă nevisate. dintr-o dată împrejurul a devenit ca un basm, împânzit de felinare, sub a căror adiere blândă aerul tremura nerăbdarea împletitelor povești. în fereastra uriașă de la marginea vederii, dimineața își întindea aripile ca o pasăre tandră și senină…
apoi m-am trezit.
jocul ielelor
femeia simte
copilul râde
clipele trec
dincolo de pași
rămâne dorul femeii
farmecul copilei
și tu
ca un vas
sorbindu-și lutul
ținut în palme
de amândouă
coasta vederii
cad goluri din clopote
sparte-n tăceri
surd risipite
în turnuri rămase stinghere
pe cer
atârnă jilave limbi
nevorbite
ce-alunecă peste orele fixe
umbre târzii
ruginite
prin ochiuri
de geam rătăcite
trec vulturi cu zilele negre
în gheare
din care picură smoala vorbelor
neînghițite
jos
în genunchii orbirii
orașu-i flămând
iar stăzile-și plimbă
burțile goale
șerpuind a pustiu
și-atunci
alergi nerostirea
și nu te oprești
decât sus
sus pe coama vederii
lângă mersul oftat
tragi frigul în piept
cu ochii la stele
și numeri dorințele
care cad
