RSS

magie 

 

de câtă magie ai nevoie pentru a te întoarce în tine – m-a întrebat socotind încruntat stelele care cad.

am ridicat din umeri aşa cum ridici din sprâncene şi am tăcut alte câteva răsărituri. nu ne-am mai întâlnit de atunci, deşi mi-a promis că va fi lânga mine.

am zâmbit de multe ori între timp, dar niciodată ca astăzi, când m-am privit din urma paşilor şi am văzut cum stelele îmi cad în păr, iar lumea se opreşte în ochii mei, ca fluturii pe petale. şi a mai fost ceva. o emoţie adâncă, un fel de îmbrăţişare înlăuntrul secundelor, din care imediat s-a desprins soarele şi o felie mare de cer a căpătat culoarea părului meu…

 

 

 

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe august 10, 2018 în pur şi simplu

 

amintiri

 

foto: © adina colţea

 

 

 
 

frunză-n gând

 

lumea zâmbește. de oriunde o privești. dar zâmbetul ei te ține în brațe doar pe timpul vederii. apoi îți dă drumul. iar tu, îmbătat de bună credință, îți faci zmeie din speranțele fiecărui pas și alergi după vânt…
cel mai greu e când înțelegi că odată cu zmeiele trebuie să-ți înnădești propriul vânt. și că lumea zâmbește numai de dragul clipei, căci clipa e rodul î
nmuguririlor noastre pe cărările crengi…

și mai e ceva. la fel de greu de purtat pe umerii pașilor… desprinderea de credința că și alte păsări pot zbura cu aripile tale. nu. nu pot. la fel cum nici tu nu poți zbura cu alte aripi. poți cel mult respira. și atât.
împărțim același cer și uneori bucurii împletite în zboruri de poveste. dar aripa ta există numai în trupul păsării tale. restul e aer. și ghemuri de vânt…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 6, 2018 în pur şi simplu

 

mijire

 

simt cum cresc în mine

ochii tuturor lucrurilor

desluşite

şi inimile zvâcnind

în pieptul fiecărui pas

 

într-o zi

o să mă fac aşa mare

că abia o să mai ating pământul

în gând

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 2, 2018 în pur şi simplu

 

răbdare

 

foto: © adina colţea

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe iunie 23, 2018 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

rămânere

 

zâmbetul tău

peste zâmbetul meu –

scoică secundei

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 22, 2018 în pur şi simplu

 

rădăcini de paşi

 

pământul crăpat

de orizonturi neatinse

se întinde leneş

sub mersuri îmblânzite

numai coarnele melcului

ca două păpădii tremurând

în bătaia secundelor

împing lumea

dincolo de capăt

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 15, 2018 în pur şi simplu