RSS

stop-cadru

 

mă vâr sub pleoape

şi îmi întind oasele vederii

sub liniştea caldă

a neuitării

numai degetele gândului

scarmănă neobosite

spinarea visării…

 

ca o mâță tolănită

în poala cerului

noaptea toarce

 

 

 

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 13, 2018 în pur şi simplu

 

muguri

 

treptat s-a înserat în paharul cu vise și melcul începu a dansa pe piciorul de sticlă, așa cum a văzut mai demult câteva stele de mare dansând la bară, într-un club improvizat înlăuntrul unei bărci naufragiate la malul lunii.
își amintea de scoicile decoltate ce aplaudau frenetic pe plaja tolănită la parterul catargului părăsit de pânze și zâmbea îmbătat de lumina stroboscopică a neonului defect, prins în două puncte de vedere asimetrice, deasupra oglinzii viitorului. de fapt nici nu era melc, ci un mormoloc de gânduri purtând în spate o colivie,
în care timpul bătea din aripi miezul nopții…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 30, 2018 în pur şi simplu

 

retina secundei

fără umbre
clipele ar trece
neobservate

 


foto ©  adina colțea

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 27, 2018 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

oul din pasăre

 

la început își pigulea secundele așa cum pigulești petuniile în jardinieră. le reteza irosirile și le adâncea rădăcinile în pământul clipelor. altele le presăra cu migală în calea pașilor, ori le sădea ca pe semințe în pumni de gânduri ce urmau să înflorească în colțurile zâmbetelor preferate. deșira neobosit ghemuri de bucurii colorate și împletea curcubeie din nerăbdarea cuvintelor…
au trecut zile nenumărate, au trecut anotimpuri neobservate, dintr-o parte în alta a singurei clepsidre ce nu măsura timpul trecut, ci însăși fără măsura prezentului, secundele fiind înmulțite cu dăruire și iscusință…

acum totul e altfel. își aruncă în aer secundele și nu așteaptă să le prindă iar. unele rămân agățate de stele, altele cad pe lângă trupul cărării. iar cele ce se întorc în sine, sunt albe… își poartă umerii adunați prin buzunare, ca să nu poată privi peste ei. nerăbdările trec în carantina tăcerii, iar sub aripi cresc nepăsări…

timpul trece. totul e trecător. numai schimbarea însăși rămâne neschimbată. singurul reper în viață e clipa și înțelepciunea de a accepta trecerea ei…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 19, 2018 în pur şi simplu

 

Inshallah

 

a te lăsa clipelor nenăscute cu toată aripa credinței că zborul e în mâinile sorții, mai presus de așteptări, de vise, de planuri… a îmbrățișa cărarea cu toată talpa mersului fără spaime și fără mofturi, ci numai cu zâmbetul așternut senin sub fiecare pas… a accepta adânc în sângele simțirii că nimic nu e lăsat la voia întâmplării, iar întâmplarea însăși e trup croit după rostul fiecărui sânge în lume…  a uita de vreri semețe și a coborî pe lujerul smereniei până la rădăcina bucuriei de a trăi daturile așa cum vin și de a le fi în cale, de oriunde ar veni…

cineva îmi spunea deunăzi că limba arabă nu se învață, ci se simte. tare mi-a plăcut. poate și pentru că primul cuvânt pe care l-am asimilat e unul plin de simțire. „Inshallah” se poate traduce cu „dacă Allah vrea” sau mai simplu cu “voia lui Dumnezeu”, însă întâlnirea lui în repetate rostiri, în felurite împrejurări, te poartă adânc spre miezuri de trăire…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 30, 2018 în pur şi simplu

 

sens unic

 

doar setea de pași

mărginește visarea

cu o cărare

 

foto: © adina colţea

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe septembrie 12, 2018 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

comoara

 

ne stă pe limbă

rostirea unui neam

de fapte

purtate îndelung pe umeri de tăceri

plutind timid printre fiorduri

de cuvinte

fără veste de salvare

ghemuiți în gândurile

bărci

visăm la maluri intrate adânc

în miez de ape limpezite în care

însă

nu avem curaj să ne avântăm

cu brațele vorbelor

vâsle

 

și totuși trăim

cu toată însetarea sângelui nenăscut

în trupul cuvintelor

abia deslușite pe buzele

hazardului

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 31, 2018 în pur şi simplu