dimineața
chiar înainte să te trezești
treci printr-un petec de lumină
ca o cameră imaculată
fără uși, fără ferestre
fără niciun miez
de realitate
acolo și numai atunci
pentru o picătură de timp
cât o gămălie de ac
ce se azvârle privirii
licărind ascunse găsiri
acolo te vezi pe tine
dezvelit de orice învelișuri
și intuiești
pentru o fracțiune de clipă
cine îți ești…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 