RSS

întâmplare adevărată

13 sept.

 

Am parcat pe o străduță lăturalnică, între blocuri și magazine presărate alandala, ca bulinele colorate pe tortul glazurat. Aveam motorul încă pornit, când un puști m-a întrebat din gesturi dacă vreau să-mi spele mașina. Avea o privire cuminte sub o imensă aură de bun simț. L-am întrebat cât cere și mi-a răspuns modest: 15 lei.
I-am dat 20 și i-am făcut cu ochiul să păstreze restul, ca și cum eram zâna lui bună, apoi mi-am văzut de treabă. Când m-am întors, am văzut un bilet în geam și mi-am amintit că n-am plătit parcarea.
La naiba! Încă o amendă…
M-am întins înfuriată să trag biletul de sub ștergător și am încremenit. Nu era amendă. Era parcarea plătită.
Am mijit ochii… 2 lei. Exact tariful pe oră. Nu-mi venea să cred! M-am urcat în mașină și am rămas cu privirea răstignită pe geamul imaculat, copleșită de adâncă emoție și înduioșare. În fața mea un înger zâmbea.
Avea chipul puștiului care mi-a spălat mașina și pot să jur că mi-a făcut cu ochiul…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 13, 2020 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: