Am parcat pe o străduță lăturalnică, între blocuri și magazine presărate alandala, ca bulinele colorate pe tortul glazurat. Aveam motorul încă pornit, când un puști m-a întrebat din gesturi dacă vreau să-mi spele mașina. Avea o privire cuminte sub o imensă aură de bun simț. L-am întrebat cât cere și mi-a răspuns modest: 15 lei.
I-am dat 20 și i-am făcut cu ochiul să păstreze restul, ca și cum eram zâna lui bună, apoi mi-am văzut de treabă. Când m-am întors, am văzut un bilet în geam și mi-am amintit că n-am plătit parcarea.
La naiba! Încă o amendă…
M-am întins înfuriată să trag biletul de sub ștergător și am încremenit. Nu era amendă. Era parcarea plătită.
Am mijit ochii… 2 lei. Exact tariful pe oră. Nu-mi venea să cred! M-am urcat în mașină și am rămas cu privirea răstignită pe geamul imaculat, copleșită de adâncă emoție și înduioșare. În fața mea un înger zâmbea.
Avea chipul puștiului care mi-a spălat mașina și pot să jur că mi-a făcut cu ochiul…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
Ildico
octombrie 30, 2020 at 2:01 pm
Mai exista si ingeri, mai exista si magie…Frumos
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
octombrie 31, 2020 at 8:29 pm
Fara ingeri nu exista magie. Nici pasi randuiti anume pe carari… Mare noroc sa-i putem vedea, sa-i putem recunoaste…Multumesc, Ildico, ma bucur de vizita si de comentariu.
ApreciazăApreciază