RSS

Arhive pe autori: Adina

Despre Adina

www.adinacoltea.wordpress.com

extrapolare

 

în palma ochiului

orizontul

e linia vieții

 

foto: © adina colţea

 

 

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 9, 2017 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

însuflețire

 

cuvintele sunt pensule

stârnind culoarea

fără de care miezul

ar rămâne împietrit

în idee

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Septembrie 24, 2017 în pur şi simplu

 

asul din mânecă

 

nemărginirea există

numai dacă

o necuprinzi

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Septembrie 6, 2017 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

ceață la mal

 

paradigme

parapante

paradoxuri

par

şi apar

din păreri

 

negrul creşte

sub unghia privirii

ce doare în cot vederea

legată la ochi

 

clepsidrele curg

pe umerii zilelor despletite

tăceri

 

în aerul din guri

mijeşte toamna

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Septembrie 2, 2017 în pur şi simplu

 

gând alb

 

tăcerea

măsoară distanța

dintre cărare

şi paşi

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 24, 2017 în pur şi simplu

 

regăsire 

mă ridic pe vârfuri 

și strâng la piept stelele 

care cad

cu oasele crăpânde

cutreier mersuri

rămurite 

și las în urmă 

licurici 

.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 8, 2017 în pur şi simplu

 

bunădimineți

 

a trebuit să iau furtuna de urechi și s-o dezlipesc de pe fața cerului, atât de multă lumină fulgera prin ferestre.
nu de somnul meu îmi făceam griji, ci de puntea fragil arcuită între noapte și zi. bătea un vânt fără milă și ploaia furioasă o biciuia atât de tare, că se încovoia sămana când de-o parte, când de alta a tunetelor înfiorătoare, gata să cedeze falselor amenințări. prea multă înfuriată lumină, pe fruntea nopții și așa destul de plouată, mi-am zis. așa că m-am gândit s-o duc la biblioteca nonstop din colț, acolo niciodată nu le prisosesc sclipirile. zis și făcut. așa îmbibată și alunecăcioasă am îndesat-o într-o plasă din aceea mare, de Lidl și am alergat la colțul străzii. mare le fu bucuria șoarecilor de bibliotecă la vederea unei așa donații în toiul nopții. erau mulți și tare pricepuți în a îmblânzi furtunile. s-au șoricit imediat la treabă și au pus câte un nor plin de electricitate, la capătul fiecărui culoar, agățat pe lujere de vise încă nevisate. dintr-o dată împrejurul a devenit ca un basm, împânzit de felinare, sub a căror adiere blândă aerul tremura nerăbdarea împletitelor povești. în fereastra uriașă de la marginea vederii, dimineața își întindea aripile ca o pasăre tandră și senină…

apoi m-am trezit.

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 27, 2017 în cuvinte de poveste, pur şi simplu