RSS

Arhive pe autori: Adina

Despre Adina

www.adinacoltea.wordpress.com

regăsire 

mă ridic pe vârfuri 

și strâng la piept stelele 

care cad

cu oasele crăpânde

cutreier mersuri

rămurite 

și las în urmă 

licurici 

.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 8, 2017 în pur şi simplu

 

bunădimineți

 

a trebuit să iau furtuna de urechi și s-o dezlipesc de pe fața cerului, atât de multă lumină fulgera prin ferestre.
nu de somnul meu îmi făceam griji, ci de puntea fragil arcuită între noapte și zi. bătea un vânt fără milă și ploaia furioasă o biciuia atât de tare, că se încovoia sămana când de-o parte, când de alta a tunetelor înfiorătoare, gata să cedeze falselor amenințări. prea multă înfuriată lumină, pe fruntea nopții și așa destul de plouată, mi-am zis. așa că m-am gândit s-o duc la biblioteca nonstop din colț, acolo niciodată nu le prisosesc sclipirile. zis și făcut. așa îmbibată și alunecăcioasă am îndesat-o într-o plasă din aceea mare, de Lidl și am alergat la colțul străzii. mare le fu bucuria șoarecilor de bibliotecă la vederea unei așa donații în toiul nopții. erau mulți și tare pricepuți în a îmblânzi furtunile. s-au șoricit imediat la treabă și au pus câte un nor plin de electricitate, la capătul fiecărui culoar, agățat pe lujere de vise încă nevisate. dintr-o dată împrejurul a devenit ca un basm, împânzit de felinare, sub a căror adiere blândă aerul tremura nerăbdarea împletitelor povești. în fereastra uriașă de la marginea vederii, dimineața își întindea aripile ca o pasăre tandră și senină…

apoi m-am trezit.

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 27, 2017 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

jocul ielelor

 

femeia simte

copilul râde

clipele trec

dincolo de pași

rămâne dorul femeii

farmecul copilei

și tu

ca un vas

sorbindu-și lutul

ținut în palme

de amândouă

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 14, 2017 în pur şi simplu

 

#kissingday

 

buzele ploii

sărută umerii păsărilor

dezvelite de zbor

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 6, 2017 în pur şi simplu

 

coasta vederii

 

cad goluri din clopote
sparte-n tăceri
surd risipite
în turnuri rămase stinghere
pe cer
atârnă jilave limbi
nevorbite
ce-alunecă peste orele fixe
umbre târzii
ruginite
prin ochiuri
de geam rătăcite
trec vulturi cu zilele negre
în gheare
din care picură smoala vorbelor
neînghițite

jos
în genunchii orbirii
orașu-i flămând
iar stăzile-și plimbă
burțile goale
șerpuind a pustiu

și-atunci
alergi nerostirea
și nu te oprești
decât sus
sus pe coama vederii
lângă mersul oftat
tragi frigul în piept
cu ochii la stele
și numeri dorințele
care cad

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 30, 2017 în pur şi simplu

 

nemărginire

 

deasupra pașilor

văzduh și înaripare –

inima mamei

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 29, 2017 în pur şi simplu

 

bucurIE

 

ie e atunci când trupul parcă dispare și rămâi numai suflet.
îmbrăcat în emoție și-n sărbătoare.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 25, 2017 în pur şi simplu, simţiri în rime