RSS

Arhive pe etichete: aripi

lecții de zbor

 

pași

peste urme de pași

șerpuiesc nisipuri

cu vedere la mare

 

cuvinte

chemări lângă veniri

în cuvinte

apropie zarea

și marea în cercuri

smaralde

 

aripi pe frunze

pe ape

zbat zboruri

în stoluri

spre țările calde

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 16, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , ,

mic îndreptar ochiometric (un pic epic) și de punctuație

 

oamenii mari sunt atât de naivi

uneori

ei cred că stelele care cad

se sting și mor

dar nu e așa

stelele căzătoare își pierd lumina

(cum se întâmplă mereu

când te îndepărtezi de soare)

și cad mai departe

prin nori

se fac tot mai mici

până ajung pe pământ

mici de tot

ca niște puncte

iar punctele astea nu cad

oriunde

ci anume se așază pe aripi

în zbor

pe aripi la fel de mici

ca ale mămăruțelor

 

 

 
5 comentarii

Scris de pe aprilie 1, 2016 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , ,

departe de aproape

 

viitoarele scânduri

sunt garduri

ce nu vor să treacă

de noi

câte un ochi

deformat de lumină

întinde umbre ascunse sub tălpi

călcate-n picioare

de aceleași cuvinte

îngropate pe rând

în viitoare morminte

cândva fântâni

fostele cumpene ridică

din umeri

aripi prelinse

pe margini ciobite

în găleți

ce-și fâlfâie umbra

pe drumuri ferite

de garduri

de scânduri…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 11, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

Sonata în DO(i) Major

 

O herghelie de stele

întinde lumină

pe frunţile norilor

cai

ce-şi flutură coama din iarba

puţină

ruptă albastru de verde

din rai…

 

La capătul străzii din ciobul

de sticlă,

pe-o margine ruptă

cu ochi minunaţi

o pasăre floare pe-un vârf de-abis

vede într-un miez de oblică

noapte

lumina ce râde-n petale

de vis…

 

Într-un colţ de zâmbet

de lună

în murmur de cântec de paşi

se arcuiesc ştrengar

litere albe cu talpa nebună

de rătăcire

prin timpul fugar…

 

Cu ochii închişi în cuvinte

şi aripi crescute în tălpi

alerg pământ de-aduceri

aminte

prin iarba crescută peste dureri

şi tremur pe buze muşcate

de cer

zboruri nefrânte…

 

 

 
6 comentarii

Scris de pe ianuarie 18, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Petale de vis (are)

 

Cu ochii închişi în cuvinte

şi aripi crescute în tălpi

alerg pământ de-aduceri aminte

şi-nalt, peste cer, tremur din aripi

zboruri nefrânte…

 

O herghelie de stele

întinde lumină

pe frunţile norilor ca nişte cai,

ce-şi flutură coama din iarba puţină

ruptă albastru de verde din rai…

 

Într-un colţ de zâmbet de lună,

în murmur de cântec de paşi,

se arcuiesc ştrengar

litere albe cu talpa nebună

de rătăcire prin timpul fugar…

 

La capătul străzii de sticlă,

pe-o margine ruptă dintr-un abis,

o pasăre floare cu ochi minunaţi

vede într-un miez de noapte oblică

lumina ce râde-n petale de vis…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 14, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

starea de aer

 

din renunţări

aripilor

le cresc tălpi.

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe august 7, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

Nesositele plecări

 

Pe şevaletul unui trup

sculptat în alb,

în ceasuri înlemnite,

întins de drept

şi lung de vechi,

gânduri pictează

emoţii

cu nume de culori.

(A)vântul unor aripi,

neplânse de albastru,

umflă pânzele

intens colorate

şi leagănă, între maluri,

corăbii înnodate

cu ancore străvechi,

aproape uitate…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 16, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

nevederea lunii

 

caii caută un loc să şadă

luna-ncearcă să ne vadă

iarba cere să te-ntindă

noaptea vrea să-i fiu oglindă

piatra-i gata să mă tacă

verbu-i la un pas de dacă

ploaia-n tălpi ne şchioapătă

trupul umbră-şi capătă

mărul muşcă adânc din mine

verdele îţi vine bine

ochiul se aruncă-n mare

orizontul vrea culoare

degetele frâng lumina

aripile-şi uită vina

roşu curge din pahare

setea se prelinge-n zare

caii locul nu-şi găsesc

stele-n iarbă se topesc

copacii te rătăcesc

păsările-n lung mă cresc

unde-i luna?

chiar acuma…

 

 

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Copacul şi pasărea paralelă

 

Cu ochii în lună

şi guri mirate

de cărările unor paşi

împiedecaţi

de pietre în forme de tăceri

culegem stele

pe aripile crengilor

şi foşnim

sub tălpi de lacrimi

frunze uscate

în cuvinte.

 

şeptaru’ duce

tot

cu mâna lui

de inimă verde.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 11, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Ziua nopţilor deschise

 

Printre fluturi,

ce-şi cuibăresc primăvara

în stomacul unui vis

sătul de iarnă,

ziua îşi numără aripi

ce ies din tiparele

culorii,

ca şi cum cineva ar picta

elefanţi

pe albul ghioceilor…

Degete mirate

de lumină

duc mâna la portofel

şi, fără să clipească,

ochii plătesc

câteva zâmbete.

Restul de emoţii

vin din urmă

în gara unei tăceri,

unde noaptea e poftită

în vagoane.

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe martie 20, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,