toamna își ascunde fluturii
în frunze – întinse aripi
foșnesc sub pași șoptiți
cărarea
Arhive pe etichete: fluturi
meanwhile…
timp ghemuit
în miez de fluturi
zbate culori pe aripi
visate
peste nisipuri
mișcătoare
între două jumătăți
de clepsidră
Ziua nopţilor deschise
Printre fluturi,
ce-şi cuibăresc primăvara
în stomacul unui vis
sătul de iarnă,
ziua îşi numără aripi
ce ies din tiparele
culorii,
ca şi cum cineva ar picta
elefanţi
pe albul ghioceilor…
Degete mirate
de lumină
duc mâna la portofel
şi, fără să clipească,
ochii plătesc
câteva zâmbete.
Restul de emoţii
vin din urmă
în gara unei tăceri,
unde noaptea e poftită
în vagoane.
E frig în semnul de-ntrebare (?)
Lasă-mi literele să ierneze
şoapte,
până înmuguresc flori
ce-ngheaţă timpul
în fereşti.
Lasă-mi visele să gonească
încurcate
în coamele cailor nebuni
de verzi…
şi degetele să deseneze
cuvinte
pe trupul fiecărui gând,
de la un capăt la altul,
ca şi când…
Lasă-ţi ochii să râdă
culori,
pe marginea fiecărei linii
încăpute în palmele
unei clipiri,
până când, din cer
te-mbujorează-n gând
o geană de lumină.
Lasă-ţi aripa să ningă
zbor de fluturi
nebuni de albi
şi degetele să pună-n cui
tăcerea,
ca apoi, râzând,
să ne privim în ochi
zăpada,
ca şi când…
Amandina (dulcea de ea)
Iar s-a grăbit.
Cu verdele ei însetat de zbor
a gustat din cafea şi-a ieşit
strigând “îmi place de mor”.
Din nou s-a repezit.
A luat şi cuvinte necoapte
pe toate, cu poftă, le-a-nghesuit
într-un zâmbet de lapte.
Sigur s-a pripit.
Chiar a crezut că între 1 şi 2
e loc şi timp destul de iubit
“ce zi e azi? de ce nu e joi?”
Inevitabil s-a îndrăgostit.
Îşi ascunde fluturii după un nor,
dar încă nu ştie că la privit
aripa ei şchioapătă-n zbor…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 