Îi place apa fierbinte. Aia curgândă, care se prăbuşeşte prin aburii denşi, ca şi cum ar renunţa la orice ambiţii, ca şi cum s-ar dezbrăca de orice moleculă de sine. Apa rotunjind formele îmbujorate de plăcere şi înmiresmate de aroma gelului de duş, amestecat, uneori, cu gust de tutun şi urme de aromă de coniac, revărsate discret în zâmbete de confirmare.
Îi place să se privească în oglindă, ca printr-un nor de mister, care-i muşcă din vederea trupului încă ud şi să se joace cu cercelul din buric, până imaginea întregului devine tot mai clară. Apoi, cu degetul arătător trage trei linii pe sticla transpirată, exact în dreptul pântecului. Un triunghi isoscel, cu vârful agăţat într-unul din cele trei zaruri tatuate pe sânul stâng, încă din vremea când juca barbut.
A citit undeva că prin delimitarea unui spaţiu imaginar, păcăleşti ochii şi îi faci să privească în afara ta şi aşa o să scapi de haosul interior de gânduri şi regrete reprimate. Aiurea. În fiecare dimineaţă trăgea linii imaginare pe pernă şi se punea cu capul fix în mijlocul desenului. Şi? Nimic. Aceeaşi isterie de emoţii şi stări contradictorii continua zi de zi, mai puţin în momentele desăvârşite de apa fierbinte, apa curgândă, acele clipe de abandon, în cascade de uitare…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 