când ții un cuvânt
în palme îi simți arcuirea
sub prinderea
de viață
cuvintelor le place să fie
ținute în palmele care simt
aerul cald rotunjit în jurul creșterii
de aripi
și desprinderea
de uimiri
le place cuvintelor
să fie ținute în palme
vei simți
cum în palme tresar
și încap
adevăratele găsiri
Număr lumină
pe degete
linse de soare…
Culeg ploaie
în palme
îndoite de cer…
Întind zâmbet
înapoi
printre râsuri de stele…
Chemare eu sunt
şi nu vreau
să pier…
Lasă-mi literele să ierneze
şoapte,
până înmuguresc flori
ce-ngheaţă timpul
în fereşti.
Lasă-mi visele să gonească
încurcate
în coamele cailor nebuni
de verzi…
şi degetele să deseneze
cuvinte
pe trupul fiecărui gând,
de la un capăt la altul,
ca şi când…
Lasă-ţi ochii să râdă
culori,
pe marginea fiecărei linii
încăpute în palmele
unei clipiri,
până când, din cer
te-mbujorează-n gând
o geană de lumină.
Lasă-ţi aripa să ningă
zbor de fluturi
nebuni de albi
şi degetele să pună-n cui
tăcerea,
ca apoi, râzând,
să ne privim în ochi
zăpada,
ca şi când…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 