Iar s-a grăbit.
Cu verdele ei însetat de zbor
a gustat din cafea şi-a ieşit
strigând “îmi place de mor”.
Din nou s-a repezit.
A luat şi cuvinte necoapte
pe toate, cu poftă, le-a-nghesuit
într-un zâmbet de lapte.
Sigur s-a pripit.
Chiar a crezut că între 1 şi 2
e loc şi timp destul de iubit
“ce zi e azi? de ce nu e joi?”
Inevitabil s-a îndrăgostit.
Îşi ascunde fluturii după un nor,
dar încă nu ştie că la privit
aripa ei şchioapătă-n zbor…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 