dintre aripă și zbor
începe
primăvara
Arhive pe etichete: primavara
îndrăgoscriere
și cuvintele au anotimpuri și căderi și iubiri…
sunt priviri de care cuvintele se îndrăgostesc, la prima vedere. altele sunt mai lungi, în timpul cărora cuvintele se caută, se așteaptă, se potrivesc… însă numai zâmbirea lor, a cuvintelor, le e primăvară.
când (cu)vântul adie același iz de bucurie peste mai multe priviri și când stele se aprind în ochi de ferești, atunci e primăvară-n zâmbire.
iar când primăvara cuvintelor întâlnește primăvara zâmbirilor… atunci trebe că se nasc fluturii și în calendare se înroșesc zile cu nume de sărbători…
Ziua nopţilor deschise
Printre fluturi,
ce-şi cuibăresc primăvara
în stomacul unui vis
sătul de iarnă,
ziua îşi numără aripi
ce ies din tiparele
culorii,
ca şi cum cineva ar picta
elefanţi
pe albul ghioceilor…
Degete mirate
de lumină
duc mâna la portofel
şi, fără să clipească,
ochii plătesc
câteva zâmbete.
Restul de emoţii
vin din urmă
în gara unei tăceri,
unde noaptea e poftită
în vagoane.
Pune deoparte o felie de primăvară
După ce ai ţinut,
strâns,
în căuşul vorbelor
toată culoarea
şi parfumul
ideii de petale,
e ciudat
să crezi
că floarea, singură,
ştie să vadă…
E ciudat să vezi
că soarelui din tine
i-au crescut dinţi,
“ca să muşte din nori”
îţi spui…
şi taci,
uneori.
Ea îţi răspunde
(mereu)
cu zâmbetul ei
în floare…
Hai s-o luăm (iar) de la capăt…
Dintre toţi ochii
ce curg
clipiri înrămate,
de-ar fi să preferi
vreo culoare,
mai mult ca oricând,
nu-i destul să o vezi
talentată, ori îmbujorată,
ori fermecătoare în vorba ei,
uneori rimată.
N-ajunge nici zâmbetul,
ce-ai crede că poate încăpea
seninul oricărei noi primăveri…
ci trebuie să fii (a)tras de ceva,
peste toate,
câteva minunat conturate.
Trebuie,
neapărat trebuie
să existe aţa,
cu ale ei două capete
deştepte
şi rotund arcuite
în jurul cevaurilor
mirate şi adeseori
fericite…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 