bucurie, mirare, vioară, pasiune, lacrimă, aripă, noapte… toate feminine, pentru că unele emoții aleg să trăiască în cuvinte delicate ce pot fi oricând priviri îmbujorate, tristeți ascunse sub gene plecate sau zâmbete arcuite în colțuri de șoapte… femeia însăși e trup de cuvânt, blând rotunjit de vocale, a cărui rostire tresare alte cuvinte, atent potrivite să o pună în valoare.
cine iubește cuvintele știe că în orice trup de femeie se ascunde o poezie ce nu întârzie să apară, când anume e privit din afară… cuvintele emoții trebuie iubite încă din gând. la fel se vor prețuite femeile cuvânt.
Etichete: cuvant, emotii, poezie
Cad înţelesuri
din capul locului
unui cuvânt
ca nişte bulgări rupţi
din zăpada unor oameni
de pământ…
cad
şi se sparg
în culori, în lumini
ciobite la colţuri
de gând…
în sus, peste ele,
cerul se întinde târziu
şi aprinde,
rând pe rând,
noime adânci
ca împăcări
dinspre stele…
Etichete: înţelesuri, cer, culori, cuvant, pamant, stele, zapada
– Întoarce-l pe dos!
strigă lemnul
din foaie.
– Apasă mai tare!
o retează scurt
vârful tocit
din cărbunele mut:
– apasă, apasă…
ştii că nu-l doare!
Numai degetul plecat
din mână
se-ntreabă sfiit
dacă poate ţine pe umeri
întreaga povară
de gând fără aripă
ce cade rănit
în braţele pline
de sânge
ale cuvântului
irosit
ca aurul pierdut
de comoară…
Etichete: aur, comoară, cuvant, cărbune, deget, foaie, gand, lemn, povară, sânge, vârf
oile,
ca ploile,
culcă iarba
ca şi degetele barba
albă-n susul
verdelui.
păsările,
chipurile,
leagănă zarea
ca şi zâmbetul marea
desculţă-n josul
cuvântului.
nu crezi,
dacă nu vezi?
hai, pune degetu’ …
Etichete: barbă, chipuri, cuvant, deget, iarbă, mare, oi, ploi, păsări, verde, zambet, zare
Orice nume
e o lume
ca un cerc.
Orice om
e un pom
într-o lume
fără nume
dintr-un cerc.
Orice gând
e un cuvânt
într-un pom
de om
cu un nume
dintr-o lume
cât un cerc.
Etichete: cerc, cuvant, gand, lume, nume, om, pom
Cazi,
degete în păr
şi alintări
uitate în gând,
zâmbet în soare
şi buze
pe trupuri de şoapte
ascunse-n cuvânt.
Cazi
şi azi,
hai, cazi
şi lasă-te
să mă prind…
Etichete: adieri, alintare, caderi, cuvant, degete, gand, soapte, soare, zambet
_
Când lipsa verbului
ţi se zbate
sub tâmple
te opreşti, imediat,
din orice cuvânt.
Te înalţi peste orice urme de şoapte
şi te-ascunzi în tăcere,
până trece bătaia
de vânt.
Îţi muşti pe buze
rătăciri de silabe
şi îneci în lacrimi
orice început de gând.
Fereşte-ţi privirea,
reneagă-ţi auzul
şi, mai ales,
nu te încrede în niciun avânt.
Zâmbeşte.
Numai zâmbirea
poate aduce un verb
înapoi, cu picioarele
pe pământ.
_
Etichete: avant, buze, cuvant, gand, lacrimi, rataciri, silabe, soapte, tacere, tample, vant, verb, zambire
Desprinde-te și zboară-mă
ochi ascuns sub aripă.
Verde-te și mă albastră
punct în ramă la fereastră…
Dezumbră-te și mă senină
miez de lacrimă-n lumină.
Răsfrânge-te și adâncă-mă
lună ce mă-ntâmpină…
Rimă ruptă din copită
scrie-te și mă neuită,
cuvânt pierdut în cumpănă
minună-te și întâmplă-mă…
Etichete: adanc, albastru, aripa, copita, cuvant, fereastra, lumina, luna, miez, ochi, punct, rima, verde
Un blog cuminte şi... cu suflet! 