tramvaie pline
ochi de visători
fără bilet
înclină străzile
sub amintiri
nedormite
în susul străzii
din colţul uitării
se zbate o perdea
agăţată de-un zâmbet
la fereastra unei mansarde
uite-o aripă
în mijlocul unei păsări
cu ochii închişi
până mâine
arcuită
în afara ferestrei
perdeaua face loc aerului
turtit de îmbrăţişarea
numelor zgâriate
în lemnul încă verde
al primilor nepaşi
zâmbete
cheie în faţa uşii
ţin în mână aripa
ochilor deschişi
în aerul păsării
de mâine.
Un blog cuminte şi... cu suflet! 