bucurie, mirare, vioară, pasiune, lacrimă, aripă, noapte… toate feminine, pentru că unele emoții aleg să trăiască în cuvinte delicate ce pot fi oricând priviri îmbujorate, tristeți ascunse sub gene plecate sau zâmbete arcuite în colțuri de șoapte… femeia însăși e trup de cuvânt, blând rotunjit de vocale, a cărui rostire tresare alte cuvinte, atent potrivite să o pună în valoare.
cine iubește cuvintele știe că în orice trup de femeie se ascunde o poezie ce nu întârzie să apară, când anume e privit din afară… cuvintele emoții trebuie iubite încă din gând. la fel se vor prețuite femeile cuvânt.
mosu
martie 8, 2016 at 11:55 am
Ce mă fac ? Pe unde trebuie să iasă ?
Pe niciunde ! – am răspuns privind amuzat cum îi înmuguresc aripi …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
martie 8, 2016 at 12:22 pm
și nu orice fel de aripi…
când le-am văzut prima dată am zis „așa ceva nu există” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mosu
martie 8, 2016 at 2:25 pm
:)) acum e deja poezie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
martie 8, 2016 at 2:46 pm
grozav ce-mi place! 🙂
ApreciazăApreciază