RSS

Arhive pe etichete: luna

Iarna ramelor albastre

 

Colț cu îndoiala arcului

de lună

pe o creangă deformată la un colț

de stea

invers

încolțește șovăiala

răsturnată dintr-un mugure

de pas.

Verdele-i alunecă înapoi

în primăvara

viitoarei ningeri adusă

aminte

de oprirea unui ceas.

Nenăscute frunze galbene

amărui

nu apucă toamna

sâmburelui  mers.

 

Sus

pe marginea boltită

fără lună cad

lumini

din stele ce se pierd

înalt și des.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

un om pe niște stări

 

ia treapta din spatele ușii

și-o leagă capăt

de funie

face nod la inimă

și-l prinde ochi

de geam spre lună

 

peste  zi

mai apare o treaptă

noaptea împletește

în susul funiei

și în mai puțin de o mie

și una de tăceri

pasul e faptă

 

ce faci vecine? întreabă un cal

de mare

la brat cu o visare

fericiți înhămați la al nouălea

cer

 

cresc…

strigă omu’

bucuros lăsând în urma lui

o altă treaptă

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 17, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

Sonata în DO(i) Major

 

O herghelie de stele

întinde lumină

pe frunţile norilor

cai

ce-şi flutură coama din iarba

puţină

ruptă albastru de verde

din rai…

 

La capătul străzii din ciobul

de sticlă,

pe-o margine ruptă

cu ochi minunaţi

o pasăre floare pe-un vârf de-abis

vede într-un miez de oblică

noapte

lumina ce râde-n petale

de vis…

 

Într-un colţ de zâmbet

de lună

în murmur de cântec de paşi

se arcuiesc ştrengar

litere albe cu talpa nebună

de rătăcire

prin timpul fugar…

 

Cu ochii închişi în cuvinte

şi aripi crescute în tălpi

alerg pământ de-aduceri

aminte

prin iarba crescută peste dureri

şi tremur pe buze muşcate

de cer

zboruri nefrânte…

 

 

 
6 comentarii

Scris de pe ianuarie 18, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Virgula

 

O codiţă la un gând,

un zâmbet întors pe-o parte,

o curbă a lui Gauss

răsturnată pe un rând…

o paranteză alunecată,

uşor desperecheată,

o arcuire mică

după un cuvânt…

un cântec de greiere

într-o iarbă îndoită,

o lună nouă

aşa zis păcălită…

o bucată de trompă

dintr-un elefant

înghiţit de un şarpe…

 

şi aşa mică cum e ea

niciodată nu împarte,

ci leagă povestea

şi-o duce mai departe…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 9, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

Petale de vis (are)

 

Cu ochii închişi în cuvinte

şi aripi crescute în tălpi

alerg pământ de-aduceri aminte

şi-nalt, peste cer, tremur din aripi

zboruri nefrânte…

 

O herghelie de stele

întinde lumină

pe frunţile norilor ca nişte cai,

ce-şi flutură coama din iarba puţină

ruptă albastru de verde din rai…

 

Într-un colţ de zâmbet de lună,

în murmur de cântec de paşi,

se arcuiesc ştrengar

litere albe cu talpa nebună

de rătăcire prin timpul fugar…

 

La capătul străzii de sticlă,

pe-o margine ruptă dintr-un abis,

o pasăre floare cu ochi minunaţi

vede într-un miez de noapte oblică

lumina ce râde-n petale de vis…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 14, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Partea nevăzută a lunii

 

Lăsaţi soldaţii

să plângă…

luaţi-le tancurile

din braţe,

să-şi poată ofta

încordarea…

alinaţi-le fricile

intrate sub piele

de os

şi nu-i mai trimiteţi

după trecuturi,

de viitoare istorii,

cu arme neplânse

deloc.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 15, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

nevederea lunii

 

caii caută un loc să şadă

luna-ncearcă să ne vadă

iarba cere să te-ntindă

noaptea vrea să-i fiu oglindă

piatra-i gata să mă tacă

verbu-i la un pas de dacă

ploaia-n tălpi ne şchioapătă

trupul umbră-şi capătă

mărul muşcă adânc din mine

verdele îţi vine bine

ochiul se aruncă-n mare

orizontul vrea culoare

degetele frâng lumina

aripile-şi uită vina

roşu curge din pahare

setea se prelinge-n zare

caii locul nu-şi găsesc

stele-n iarbă se topesc

copacii te rătăcesc

păsările-n lung mă cresc

unde-i luna?

chiar acuma…

 

 

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Anul calului

 

1, 3, 4, 6

nechează calul

potcoavele paşilor

în gând…

 

14, 15, 16

flutură coama rebelă

umbrele lunii,

rătăcind…

 

1 unicorn,

2 aripi

şi neapărat alb,

infinit de mult alb

în visul calului, ascuns

în pământul din urma

copitei.

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 5, 2014 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Povestea îngerul(ui) în umbra lunii

 

Cap sau pajură?

Mă întrebă îngerul,

plimbând, între degete,

luna.

 

Umbra ei mişcătoare

mângâie totul

în cale,

cu dâre de întuneric

şi de răcoare.

 

Alege fără să clipeşti,

mi-a spus,

altfel,

secunda ochiului închis,

le va dori pe amândouă…

 

Şi nu mai zâmbi,

m-a certat.

Zâmbetul face, întotdeauna,

legătura

între orice dorinţe.

 

E prea greu,

mi-am zis.

Fără bucurie

în spatele ochilor închişi

şi fără zâmbet în tăcere

nu vreau nimic.

 

Nu te grăbi,

mi-a şoptit el.

Nu-ţi face iluzii, nici promisiuni.

Alege.

 

Nimicul e acolo,

printre opţiuni.

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe noiembrie 15, 2014 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Piatra din visul cărării

 

Niciodată înadins

n-a crezut să-i fie

ochiul desprins

din poezie.

 

Uneori, când murea,

lacrimi râdea

într-o clipă uitată,

pe o ramă pătată,

cât ochiul clipea.

 

Alteori, pasăre plină

de culori în lumină,

cântă fără zbor

doruri ce mor

în voce rubină,

sub lună senină.

 

Mereu încântată,

în şoaptă mirată,

de valuri purtată,

în gânduri te pierde,

te acoperă-n verde

şi-ai vrea, înc-odată,

să nu fii tot piatră.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 17, 2014 în pur şi simplu, simţiri în rime

 

Etichete: , , , , , , , , , ,