RSS

Arhive pe etichete: pas

Iarna ramelor albastre

 

Colț cu îndoiala arcului

de lună

pe o creangă deformată la un colț

de stea

invers

încolțește șovăiala

răsturnată dintr-un mugure

de pas.

Verdele-i alunecă înapoi

în primăvara

viitoarei ningeri adusă

aminte

de oprirea unui ceas.

Nenăscute frunze galbene

amărui

nu apucă toamna

sâmburelui  mers.

 

Sus

pe marginea boltită

fără lună cad

lumini

din stele ce se pierd

înalt și des.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 20, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

pași de drum

 

„simplicity is complexity resolved” spune Brâncuși…

și tot el explică cum simplitatea nu e un capăt de drum, ci un drum în sine, de a lungul căruia ne apropiem, cu pași mărunți, de înțelesurile adânci…

nu e un drum ușor, însă e plin de cărări, pentru toate felurile de pași, șchiopătați sau apăsați, desculți sau încălțați, zurlii sau calculați… ideea e să te vezi pe un astfel de drum, conștient din tălpi până-n vârful gândurilor. să vrei să-l umbli, pas cu pas, înțelegând, nu ignorând, ce pare complicat…

trebuie să vrei să ajungi la miezul lucrurilor și să știi să te extragi din el, lăsându-l să fie miez, fără tine…           ca și cum te-ai pune în locul lucrurilor și ai privi de acolo, cu ochii lor, lumina. numai așa vei putea atinge înțelesul din idee și numai atunci ea, ideea, te va uimi cu simplitatea miezului ei, ca esență…

nici asta nu e ușor. pentru că linia aia dintre tu cu tine și tu fără tine, deși simplu de subțire, pare de ne(în)trecut… căci adeseori suntem mai lungi decât linia însăși, cu toate vagoanele noastre de temeri și însetări, de orgolii și credințe…

trebuie răbdare și iubire. iubirea aia nu de tine plin de ceea ce crezi că ai, ca să meriți mai mult, ci de tine gol și încăpător de umplere cu frumusețea simplă din tot ce vine spre tine… tot drumul.

e greu să te lași deoparte, să uiți ce crezi că știi, ca să nu modifici, cu fricile tale, harta drumului ca mers.         e greu, dar drumul te-așteaptă. numai timpul trece culori pe deasupra, păcălind uneori (între)vederea.

și mai cred că o inimă care vede limpede în miezul lucrurilor, va ține în brațe, pentru totdeauna, amintirea fiecărui înțeles…

 

 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

Între patru ochi

 

ia staţi, am zis

cu privirea lăsată

până în tălpi

cu voi ce-i?

şi mai ales

ce vă mână-n picioare?

 

vina pe ochi

a dat repede

prima

şi lumina clipită

în umbra din spate

 

a doua

s-a fâstâcit

că pe limbă-i cresc păsări

şi cai şi poteci…

 

a oftat

una singură

şi a tăcut

apoi a zâmbit ca într-un vis

ţinut în palme

 

apăsat şi răspicat

cea mai mare din ele

mi-a spus

că mersul nu-i deloc

ceva întâmplător

ci limpede se-aude pasul

numai în inima cărării

da?

 

ce să mai zic?

în secunda ce umblă

grăbită pe ceas…

eu sunt mereu în urma lor

cu un pas

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Decembrie 22, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

în tors (pe dos)

invers privind

întoarcerea e răsucire

înainte.

melc intre linii

foto: © adina colţea

 

Etichete: , , , , ,

Pietrele nu tac

 

Cine eşti?

Mă întreabă piatra

în trecerea unui pas

peste o secundă

de dor.

 

Cine ai vrea să fiu?

Mă joc, repede,

cu alunecarea unei idei

peste un zâmbet

de drag.

 

M-a privit un timp,

apoi mi-a spus totul

într-o singură tăcere:

fii câte puţin

din tot ce-ţi place să fii,

neîntrerupt,

în fiecare pas,

câte o zi…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 21, 2014 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , ,