Între patru ochi

 

ia staţi, am zis

cu privirea lăsată

până în tălpi

cu voi ce-i?

şi mai ales

ce vă mână-n picioare?

 

vina pe ochi

a dat repede

prima

şi lumina clipită

în umbra din spate

 

a doua

s-a fâstâcit

că pe limbă-i cresc păsări

şi cai şi poteci…

 

a oftat

una singură

şi a tăcut

apoi a zâmbit ca într-un vis

ţinut în palme

 

apăsat şi răspicat

cea mai mare din ele

mi-a spus

că mersul nu-i deloc

ceva întâmplător

ci limpede se-aude pasul

numai în inima cărării

da?

 

ce să mai zic?

în secunda ce umblă

grăbită pe ceas…

eu sunt mereu în urma lor

cu un pas

 

 

Publicitate

 

În ziua de apoi…

 

Voi smulge cuiele

din prinsoarea zâmbetului

înrămat în culori,

voi muşca buzele

până la ochi,

peste pleoape,

ca să vezi

că nu vezi (bine).

Voi linge mirările

pe degete,

într-o limbă

necunoscută ţie,

iar trupul

ţi-l voi mângâia

de orice miros

de ieri, ori de mâine.

Voi topi gheaţa

spartă-n cuvinte,

iar când apa

ne va ajunge la glezne,

voi lăsa vecinii

să ne privească

îmbrăţişarea

în ochi.