RSS

Arhive pe etichete: cer

în susul zborului

 

primul

e al viselor cu aripi mici

și al nerăbdărilor imediate

prin doi și trei

de obicei

trec gânduri ce lasă în urmă

dâre de pași

de la cinci în sus e atâta lumină

că nici nu știi ce să alegi

când stewardul te întreabă

ceai sau cafea?

sub șapte când privești

parcă lași în urmă

deșertul

și zbori mai departe

până când aripa miez îți atinge

în cele mai pitite unghere

nemărginirea

abia atunci vei deveni una

cu ideea de zbor

și vei ști

în tot sângele simțirii vei ști

că împlinirea ta va rămâne

în al nouălea cer

pentru totdeauna…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 13, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

un om pe niște stări

 

ia treapta din spatele ușii

și-o leagă capăt

de funie

face nod la inimă

și-l prinde ochi

de geam spre lună

 

peste  zi

mai apare o treaptă

noaptea împletește

în susul funiei

și în mai puțin de o mie

și una de tăceri

pasul e faptă

 

ce faci vecine? întreabă un cal

de mare

la brat cu o visare

fericiți înhămați la al nouălea

cer

 

cresc…

strigă omu’

bucuros lăsând în urma lui

o altă treaptă

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 17, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

Se întâmplă (şi la care mai mari)

 

Şchioapătă carul mare

prietene

îţi spun

 

peste umăr

privirea întoarsă

cade o stea

 

din vorbă

încă mai arde

auzul şoptit

 

sub o idee

de nor

şchioapătă carul mare

 

din dorinţa de a rămâne

pe cer

şi când e soare…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 4, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

Nopţi albe pe cerul gurii

 

Cad înţelesuri

din capul locului

unui cuvânt

ca nişte bulgări rupţi

din zăpada unor oameni

de pământ…

cad

şi se sparg

în culori, în lumini

ciobite la colţuri

de gând…

 

în sus, peste ele,

cerul se întinde târziu

şi aprinde,

rând pe rând,

noime adânci

ca împăcări

dinspre stele…

 

 

 
7 comentarii

Scris de pe august 10, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

(două) linii generale

 

diferenţele sunt

între cer şi pământ.

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe iulie 24, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , ,

Înăuntrul numelui meu…

 

Număr lumină

pe degete

linse de soare…

 

Culeg ploaie

în palme

îndoite de cer…

 

Întind zâmbet

înapoi

printre râsuri de stele…

 

Chemare eu sunt

şi nu vreau

să pier…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 21, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Dincoace de cer

 

O piatră de lumină

ţinută-n iarba nopţii

de veghea unui vis

neîncăput în marginile unui gând

începe zorii clipei

din dâra unui soare

pe-o nerăbdare

de cuvânt.

 

În susul unei urme,

ce încă mai nechează

neterminate amintiri,

cresc curcubeie albe

din balta unui cer,

de-a cărui tulburare

(te rog) să nu te miri.

 

O mână de dorinţe,

cu degetele-ntinse,

să scape de la mal,

caută culori în ploaie,

rotund ca să le întindă

pe şaua unui cal.

 

Un zâmbet mai înalt

îşi caţără arcuirea

în susul inimii

de vis

şi şerpuieşte-n joacă

prin albia unor şoapte,

spre trupul crengii de cais,

ce-n lemnnul verde ascunde frica

timpului rămas

până departe…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 15, 2015 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cât ţine un semn de întrebare?

 

Păsări neştuite mâine

uimesc nepăsarea

dimineţilor uitate

sub pleoape

închise.

Lutul sfărâmat

de aripi nezburate

cade întuneric

pe nerostitele vederi.

Soarele arde

lumina din stele

într-un anotimp

paralel.

Inima bate din sânge

în ochii ce dor

nerăspunsuri orbite

pe un cer

fără niciun pământ.

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe mai 27, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Împacă-mă cu ploaia

 

În capul locului

ochii joacă

ruleta

rostogolind secunde

de inimă neagră

pe o piatră de moară

stricată.

Nu te supăra, frate,

că-ţi spun…

mă dor umerii tăi

neplânşi de vreme

pe fruntea ceasului meu

şi nu mai rabd

să car în spate

toată setea pământului

din cuvinte.

 

Aruncă-mi zarurile

pe o tablă

de ciocolată neagră

şi hai să udăm cerul

deasupra morilor

de vânt…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 28, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Nunta de fier

 

De câte ori aprindea bricheta, fie şi numai din plictiseală, îmi aminteam de hârjoneala din hambar, în serile când turna afară cu găleata, de zici că se rupea cerul în hohote de plâns.

O aprindea în joacă, îşi lumina faţa, cât să-i văd zâmbetul prefăcut tâmp şi îmi trăgea cu ochiu’ îndemnându-mă să-i privesc ultimul tatuaj. Era un vierme încolăcit de gâtul unei sticle de whisky, din care ieşea, triumfător, un stilou cu peniţă aurie, pătată artistic de câţiva stropi grei de cerneală. Mă întorceam cu faţa spre fereastră, să nu mă vadă cum râd, iar el, foarte serios, îşi plimba degetele, ca şi cum ar scrie cu stiloul legendar, pe spatele meu, romane de dragoste, cu crime şi pedepse, cu hoarde de cai înaripaţi, cu sacrificii din iubire, cu unicorni iubind girafe… Degeaba râdeam de atâta gâdilat şi încercam să scap de vârful peniţei inspirate. El o ţinea una şi bună, că o să mă duca la altar şi o să fiu mireasa lui preferată, cu pielea iscălită de un mare artist şi visător, cu stilou la purtător.

Era atât de bun când scria, că nu-i puteam refuza niciun cuvânt, niciun rând şi nu mă puteam opri din zâmbit. I-am promis, ca vom inventa o sărbătoare a noastră, ceva tare de tot, de exemplu “nunta de fier” şi atunci, la aniversarea noastră, ca să-i arăt cât de mult mă bucur de el, o să-mi fac şi eu primul tatuaj: o călimară mereu plină, cu cerneală albastră ca marea din ochii lui, ca să mă poată scrie neîntrerupt, neobosit, nemuritor…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 22, 2014 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,