(în) cântare

 

chemată

chemarea se-ntinde fir

cheie

ce deslacătă deșirul

uni-versurilor

ghem

 

două

mâini descoasa are

una poartă

alta toarce

blândul abur de lumină

ce răstoarnă în culoare

plinul cănii

cu istorii

răsfirate-n chip boem

 

degete

de prin cuvinte fremătând

de bucurii

rând pe rând și

lent

descheie literele împletirii

ce subtil

și fin îmbracă

trup ascuns până la stele

tresărind în linii albe

necuprinse

poezii

 

 

Publicitate

 

Înăuntrul numelui meu…

 

Număr lumină

pe degete

linse de soare…

 

Culeg ploaie

în palme

îndoite de cer…

 

Întind zâmbet

înapoi

printre râsuri de stele…

 

Chemare eu sunt

şi nu vreau

să pier…