un om pe niște stări

 

ia treapta din spatele ușii

și-o leagă capăt

de funie

face nod la inimă

și-l prinde ochi

de geam spre lună

 

peste  zi

mai apare o treaptă

noaptea împletește

în susul funiei

și în mai puțin de o mie

și una de tăceri

pasul e faptă

 

ce faci vecine? întreabă un cal

de mare

la brat cu o visare

fericiți înhămați la al nouălea

cer

 

cresc…

strigă omu’

bucuros lăsând în urma lui

o altă treaptă

 

 

Publicitate

 

Nod în gând

 

Nu încerca

niciodată

să opreşti

căderea liberă

a unui gând

în zbor …

 

Nu rămâne

nici măcar

să priveşti

alunecarea

în piatră de cuvânt,

peste tăceri …

 

Lumina sângerată

de aripa frântă

a gândului

îţi poate amurgi

ochiul sclipind

sinele …