fără întrebare
și totuși răspuns
întotdeauna
nechemată venire
niciodată fără sete
de pornire
dintr-un celălalt capăt
de sus
jumătate din bucată
nesfârșită
roată
în jurul unui timp
ce parcă uită
să treacă…
haide zi
sau dimineață
legată de soare
cu un fel de ață
… știi?
într-o zi
mi-am privit îngerul
dormind
cu o aripă sub cap
şi cealaltă bătând
din inimă
m-a rugat să-l păzesc… a spus
că am prea multă sete
de paşi
şi trebuie să-l las
să viseze
altfel nu va şti încotro
să mă îndrume
nu mă trezi, mi-a zis
ai răbdare
şi aşteaptă.
sau visează şi tu…
În capul locului
ochii joacă
ruleta
rostogolind secunde
de inimă neagră
pe o piatră de moară
stricată.
Nu te supăra, frate,
că-ţi spun…
mă dor umerii tăi
neplânşi de vreme
pe fruntea ceasului meu
şi nu mai rabd
să car în spate
toată setea pământului
din cuvinte.
Aruncă-mi zarurile
pe o tablă
de ciocolată neagră
şi hai să udăm cerul
deasupra morilor
de vânt…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 