RSS

Arhive pe categorii: pur şi simplu

deşertografie

 

să traversezi deșertul pe timp de zi, la cârma propriei mașini, e mai mult decât doar plăcere.  e un fel de bucurie neîntâmplată ce crește înlăuntru și se revarsă de o parte și de alta a șoselei tăvălindu-se desculță prin nisipurile când aurii, când roșiatice. gândurile iau forma dunelor unduind blând orizontul înmuiat în soare. tufele sălbatice par niște petece de lenjerie intimă nebrănduită ce acoperă pe alocuri goliciunea deșertului, lasând înadins felii dezvelite, ca să incite poezia privirii. pielea nisipului se zgribulește delicat sub abia atingerile vântului.  soarele îmbrățișează patern întreg necuprinsul, adăugând străluciri și umbre magnifice ce desăvârșesc bucuria oricărui martor, fie el și numai în trecere.

noaptea, în schimb, e cu totul altfel. întunericul mușcă din toate părțile, iar singurătatea se așază pe umeri ca o haină croită pe măsură. nisipurile tac în adâncul neființei lor, accentuând acut nevăzuta nemărginire. gândurile zboară ca niște zmeie scăpate din mâini, ce se pierd netulburate în zare.  și toate rosturile nerostite se strâng în jurul măsurii norocului de a fi în trecere prin clipe și a oarecum neîmpăcării de a fi singurul membru al juriului care deliberează starea de fericire…

aaa… și mai e ceva. în oazele deșertului, vara, se consumă curmale proaspete. e prima oară când m-am înfruptat din fructul abia copt, neuscat, nealterat de timp și de intenția de păstrare…
e o minune!

 

 

 

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 13, 2019 în pur şi simplu

 

orbirea omului (de către om)

 

oprește-te!
urlă din gură de piatră
stânca tocită la colțuri
de vise
privind peste umărul cerului
la chipul omului împietrit
în demersuri…

oprește-te,
Sisife!

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 25, 2019 în pur şi simplu

 

crezare

 

culorile cresc
din sâmburi de lumină
presărați în cer

 


foto: © adina colţea

 

 

 

 

remiză

 

prinde-mi orizontul

cu amândouă mâinile –

îți spun fără glas

ca pe un vreasc nesătul

de primăvară

și strivește-i apăsarea

de genunchii îndoiți

în jurul lumii

până când zilele și nopțile

și visele toate

încep a se rostogoli

ca perlele deșirate

în căutarea palmelor

scoici

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 6, 2019 în pur şi simplu

 

împrimăvărare

 

vise

lipite cu scotch

de ferestre înserate

sângerează lumini

şi culori

străpunse de soare

în zori

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 2, 2019 în pur şi simplu

 

cu creionul pe hârtie

 

căutând să înțeleg

teoria căderii corpurilor în vid

am desenat întâi o încăpere

care a ieşit în formă de inimă

apoi pana

ca o felie de aripă

şi bila – asta a fost cea mai simplă –

ca o lună plină

deşi strălucea ca un soare

le-am dat drumul deodată

în mintea mea

dar încăperea începu să zvâcnească

iar pana dansa în jurul bilei

uitând de matematică

atunci am înţeles

că desprinderea de ceea ce crezi că ştii

e ceea ce trebuie să aştepţi să se întâmple

altfel corpurile cad

decalat

şi nu vor dansa niciodată

 

sau altfel spus

în orice căuş împovărat

de greutatea palmelor

nu îşi face cuib

însetarea

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 24, 2018 în pur şi simplu

 

like feather like sand

 

foto: © adina colţea

 

sub nenăscuții pași
nisipul visează
aripi

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 16, 2018 în culori văzute de mine, pur şi simplu