RSS

Arhive pe etichete: intuneric

Întunericul fără copaci

 

Frunze mirate de verde

plăpând

încremenesc soarele

până departe,

departe de vânt…

 

Din trunchiuri albite

în coajă de viaţă,

cresc crengi arcuite

de timp,

ce împletesc coroane

nemaipurtate de regi

decăzuţi

la pământ…

 

În linişti foşnite

pe cărări fără paşi

pădurea ascunde

adânc, în inima ei,

întunericul…

(de care am uitat)

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 21, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Aripi de inimă neagră

 

plângi…

mă îndemnă rânjind,

neîmblânzit,

chipul de arhanghel prelung,

fără de umbră.

 

fiecare frică a ta

mi te aduce

o cădere

mai aproape.

fiecare întuneric,

oricât de alb,

curge lacrimi,

ce dor în idee

posibile renunţări…

numai la celălalt capăt

de orizont vertical,

înspre mine,

răsar nelumini

rupte din umbra alunecării tale,

pas cu pas,

de gând temut,

praf cu praf

din sfărâmări

de cuvânt uscat

în tăceri

ca de lut…

 

hai, plângi… mai adânc,

înspre mine…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 2, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

Cât ţine un semn de întrebare?

 

Păsări neştuite mâine

uimesc nepăsarea

dimineţilor uitate

sub pleoape

închise.

Lutul sfărâmat

de aripi nezburate

cade întuneric

pe nerostitele vederi.

Soarele arde

lumina din stele

într-un anotimp

paralel.

Inima bate din sânge

în ochii ce dor

nerăspunsuri orbite

pe un cer

fără niciun pământ.

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe Mai 27, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

în genere

 

tăcerea

e întunericul

dintre cuvinte.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 10, 2014 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , ,