oile,
ca ploile,
culcă iarba
ca şi degetele barba
albă-n susul
verdelui.
păsările,
chipurile,
leagănă zarea
ca şi zâmbetul marea
desculţă-n josul
cuvântului.
nu crezi,
dacă nu vezi?
hai, pune degetu’ …
Arhive pe etichete: mare
Secţiuni prin culoare
Din zâmbet mai ales
cresc aripi uriaşe
ce întind orizonturi,
albastre dimineţi,
de par a fi poduri…
Un vârf de condei
tocmit dintr-o rază
de soare albastru
desenează cuvinte,
pe-o plajă fierbinte…
La polul opus,
din clipe îngheţate
şi zăpezi neuitate
curg râuri albastre,
în eternitate…
În urma unor paşi
ce-aleargă spre mare,
din ţipăt de şoapte
un pescăruş albastru
recită în zare…
În tăcerile pline
de zâmbet şi culoare
un dor se alintă,
oftând albastru,
în armonii de chitare…
Eşarfă în dar
Întotdeauna şi-a dorit o căsuţă la mare. Cu terasă, aproape de valuri. Când a cerut-o de soţie, în loc de inel, i-a dăruit o eşarfă. A legat-o la ochi şi a făcut-o să râdă tot drumul. Avea emoţii. Pe petecul lor de lume, desenată în nisip, era căsuţa visată. Au rămas acolo până-n zori, îmbrăţişaţi.
Un blog cuminte şi... cu suflet! 