RSS

Arhive pe etichete: timp

pe un picior de plai, pe o aripă de rai

 

cu fața-n palme și zâmbetul

lipit de linia vieții

măsor în gânduri

zarea…

 

unde ești?

mă întreabă îngerul

cu o aripă în șold

și cealaltă în juru-mi

părintește

 

nu-ți trebuie aripi

ca să zbori, știi?

ăsta e darul vostru

încă oameni

și ține minte

numai timpul pierdut

trece…

 

hai

nu-mi irosi nisipurile

ce au de curs în clepsidrele

celor nevăzători

 

aleargă-ți pașii

fără frică

voi fi aproape

altfel de ce aș purta pe umeri

grele

aripile astea

adevărate?

 

zâmbesc în gând

întreaga zare

și alerg

să-mi prind din urmă

pașii

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 20, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

meanwhile…

 

timp ghemuit

în miez de fluturi

zbate culori pe aripi

visate

peste nisipuri

mișcătoare

între două jumătăți

de clepsidră

 

 

 
8 comentarii

Scris de pe Mai 12, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

… rămânerea în septembrie

 

septembrie e încă vara din toamnă

acceptarea în seninul privirii

îmbrăţişarea totului aşa cum e

şi iubirea de tot

cu dăruire de înţelesuri

 

septembrie e întinderea trupului

între susul şi josul trecerii de timp

ca o cuprindere împăcată

a lunecării

 

septembrie e încă iubire

cu luare şi dare de suflet

dincoace de orizontul iernii

ce poate muri înverzirea

sub albe tăceri.

 

fiecare anotimp are trei părţi

ieri, azi, mâine …

trei feluri de a privi

timpul

încremenind va fi fosturile

în privelişti de suflet

 

toamna e înţelepciunea ochiului

mai mult ca oricând

septembrie e dorul din uitare

mai mult ca oricare

mai ales trecând. ..

mai ales

nerămânând.

 

hai să rămânem în septembrie!

alegerea ochiului e mai presus

de cuvânt.

asta i frumuseţea amestecului

dintre timp şi anotimp

ca paradox

dacă vrei….

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 2, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

scoarţa luminii

 

coaja copac

foto: © adina colţea

 
 

Etichete: , , ,

Întunericul fără copaci

 

Frunze mirate de verde

plăpând

încremenesc soarele

până departe,

departe de vânt…

 

Din trunchiuri albite

în coajă de viaţă,

cresc crengi arcuite

de timp,

ce împletesc coroane

nemaipurtate de regi

decăzuţi

la pământ…

 

În linişti foşnite

pe cărări fără paşi

pădurea ascunde

adânc, în inima ei,

întunericul…

(de care am uitat)

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 21, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

În umbra ploii

 

De ciuda razei

neîncăpute

în conul bradului

de timp,

prea strâns

în braţe,

stelele plâng

nelumină.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 14, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

Dincoace de cer

 

O piatră de lumină

ţinută-n iarba nopţii

de veghea unui vis

neîncăput în marginile unui gând

începe zorii clipei

din dâra unui soare

pe-o nerăbdare

de cuvânt.

 

În susul unei urme,

ce încă mai nechează

neterminate amintiri,

cresc curcubeie albe

din balta unui cer,

de-a cărui tulburare

(te rog) să nu te miri.

 

O mână de dorinţe,

cu degetele-ntinse,

să scape de la mal,

caută culori în ploaie,

rotund ca să le întindă

pe şaua unui cal.

 

Un zâmbet mai înalt

îşi caţără arcuirea

în susul inimii

de vis

şi şerpuieşte-n joacă

prin albia unor şoapte,

spre trupul crengii de cais,

ce-n lemnnul verde ascunde frica

timpului rămas

până departe…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 15, 2015 în pur şi simplu, zboruri în sine

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,