În căutarea cuvântului pierdut

 

– Întoarce-l pe dos!

strigă lemnul

din foaie.

– Apasă mai tare!

o retează scurt

vârful tocit

din cărbunele mut:

– apasă, apasă…

ştii că nu-l doare!

 

Numai degetul plecat

din mână

se-ntreabă sfiit

dacă poate ţine pe umeri

întreaga povară

de gând fără aripă

ce cade rănit

în braţele pline

de sânge

ale cuvântului

irosit

ca aurul pierdut

de comoară…

 

 

Publicitate