RSS

Arhive pe etichete: zâmbete

Tăcerea ta dureri mă poartă

 

În ochi

îngălbenite vise

mă dor cuvinte pân’ la os

pe guri căscate

de mirări nescrise

se strâmbă zâmbete de abanos…

Pierduţi de tălpi, paşii nebuni

mă uită-n pietre obosite

ce-n răni de sânge

ros pe margini

de bănuitele minciuni

se sfarmă-n colţuri nerostite…

Din albul gros şi despletit

ce fumegă de aşteptare

pe nări trag aer

neînsufleţit

şi timpul cărnii rău mă doare…

În clipa asta

fără adăpost

îţi plâng de mila nevederii

mă las să cad

şi cad şi recunosc,

stând în genunchii primăverii,

că-ţi simt tăcerea

pe de rost…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe septembrie 1, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Despre asta e vorba…

 

Dacă ar fi să-ţi placă roua dimineţii abia trezită pe culorile unei flori, nu înseamnă că ea, roua, ori floarea, vor deveni ale tale, mai mult decât amintirea unei secunde. Dacă îţi place dansul unor paşi, sau vocea vreunei muzici, cu siguranţă că nici paşii şi nici vocea nu se vor pierde de rostul lor, să te cunoască dincolo de adânca bucurie. Dacă soarele îşi strecoară lumina prin desişul pădurii şi tresare emoţii într-un ochi mirat de graţia unei clipe, ori luna, la fel, în oglindirea ei peste liniştea mării, nu e ca şi cum ochiul tău ar vrea să se rupă de inima cu care e legat de carnea unui trup, ca să dispară în lumina acelor emoţii…

Dacă un om îţi zâmbeşte pe drum, zâmbeşte-i înapoi, ba chiar îi spune două vorbe, să fie zâmbetul de neuitat… căci nemurirea noastră începe aici, printre tramvaie şi claxoane, printre copaci asfixiaţi de macarale, printre mirosuri grele şi oameni cenuşii, începe aici, cu emoţii, tot mai rare, ca nişte daruri divine, pe care suntem datori să le păstrăm în bucuriile unor clipe şi să le înmulţim între noi, dându-ne mâna inimă cu inimă, privire cu privire, surâs cu surâs, zi de zi, clipă de clipă… numai aşa ne umplem de frumuseţe şi creştem în noi vlăstare de zâmbete, pe care le dăruim către o lume, care, în lumina acelor secunde, ni se pare mai bună…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 27, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

Ziua nopţilor deschise

 

Printre fluturi,

ce-şi cuibăresc primăvara

în stomacul unui vis

sătul de iarnă,

ziua îşi numără aripi

ce ies din tiparele

culorii,

ca şi cum cineva ar picta

elefanţi

pe albul ghioceilor…

Degete mirate

de lumină

duc mâna la portofel

şi, fără să clipească,

ochii plătesc

câteva zâmbete.

Restul de emoţii

vin din urmă

în gara unei tăceri,

unde noaptea e poftită

în vagoane.

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe martie 20, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,