Povestea îngerul(ui) în umbra lunii

 

Cap sau pajură?

Mă întrebă îngerul,

plimbând, între degete,

luna.

 

Umbra ei mişcătoare

mângâie totul

în cale,

cu dâre de întuneric

şi de răcoare.

 

Alege fără să clipeşti,

mi-a spus,

altfel,

secunda ochiului închis,

le va dori pe amândouă…

 

Şi nu mai zâmbi,

m-a certat.

Zâmbetul face, întotdeauna,

legătura

între orice dorinţe.

 

E prea greu,

mi-am zis.

Fără bucurie

în spatele ochilor închişi

şi fără zâmbet în tăcere

nu vreau nimic.

 

Nu te grăbi,

mi-a şoptit el.

Nu-ţi face iluzii, nici promisiuni.

Alege.

 

Nimicul e acolo,

printre opţiuni.

 

 

Publicitate

 

Iubirea

 

Iubirea – un substantiv atât de comun simţurilor noastre şi totuşi propriu fiecărei îndrăgostiri în parte… un tărâm al cuvintelor frumoase, spuse uneori şoptit, alteori în lacrimi… un carusel nebun, dar incitant, ce te poartă când în zboruri albe, când în libere căderi… un curcubeu de sentimente şi emoţii, ce răsplătesc, din plin, orice aşteptări… un dans perpetuu, cu apropieri şi depărtări perfect armonioase, un permanent dor şi o mereu alinare… o avalanşă de clipe magice, în care spaţiul şi timpul îşi topesc limitele şi iau forma dorinţelor…

Iubirea – o binecuvântare în sine!