Paradox în afara contextului

 

pionul

când ţine regina

în şah

e rege

strașnic

amestecat

context

paradoxal

în sinea

bunului simț

zâmbind

 

frumos jucată

viața

nesfârşită

tabla de şah

ţine jocul în braţe

când albe

când negre…

 

 

… rămânerea în septembrie

 

septembrie e încă vara din toamnă

acceptarea în seninul privirii

îmbrăţişarea totului aşa cum e

şi iubirea de tot

cu dăruire de înţelesuri

 

septembrie e întinderea trupului

între susul şi josul trecerii de timp

ca o cuprindere împăcată

a lunecării

 

septembrie e încă iubire

cu luare şi dare de suflet

dincoace de orizontul iernii

ce poate muri înverzirea

sub albe tăceri.

 

fiecare anotimp are trei părţi

ieri, azi, mâine …

trei feluri de a privi

timpul

încremenind va fi fosturile

în privelişti de suflet

 

toamna e înţelepciunea ochiului

mai mult ca oricând

septembrie e dorul din uitare

mai mult ca oricare

mai ales trecând. ..

mai ales

nerămânând.

 

hai să rămânem în septembrie!

alegerea ochiului e mai presus

de cuvânt.

asta i frumuseţea amestecului

dintre timp şi anotimp

ca paradox

dacă vrei….

 

 

Publicitate

 

Prea mult praf în ochi de zâmbet

 

Bucăţi rupte

din miez de inimă,

mânjite artistic

cu sângele lor,

peste rame elegante,

cioplite manual

în doruri înlemnite

pe ceas,

stau expuse în lumina

unui muzeu al fricii

de uitare,

în colţurile

unor zâmbete

perfecte.

 

Ceilalţi din noi,

îmbrăcaţi în clepsidre,

varsă secunde

peste mopuri ce spală

urmele de paşi

ale ochilor,

ale gurilor

ascunse în grimase,

ale degetelor ochilor

ce caută să atingă

inimi…

 

Un paradox

strivit zi de zi

în războiul dintre păreri,

un război vechi,

din lemn uscat,

ce abia mai scârţâie

lupta

(cu viaţa).