răgazul din clipă

 

cresc râuri în lacuri și broaște

la uși

răbdarea băltește

cărarea

garduri înțeapă

lumina la colțuri

de stele

umbrele trec

de zăbrele

cresc poduri adânc suspendate

între maluri

în vise surpate

cresc goluri

în pâinea sătulă

de miez

și țurțuri de gând

sub tâmplele ninse

din care sar așchii departe

de trunchi…

 

ograda bunicii are obloanele trase

de mult nu mai cad stele

în ea

carul mare cândva

astăzi e cuib

pentru păsări