… mai ales numeroasele monologuri, niciodată împărtăşite, uneori mai triste şi totuşi prea frumoase… frânturi de gânduri, pe cât de delicate, pe atât de încărcate de sensuri, de doruri… aripi ce te înalţă şi te poartă în zbor halucinant, spre zări nebănuite sau nesperate, de unde descoperi o nouă perspectivă asupra propriului sine… Călătoriile sunt posibile numai dacă acele gânduri sunt valorificate, dacă zăboveşti asupra lor şi încerci să te cufunzi în ele… le dai profunzime, iar ele te răsplătesc cu înalte trăiri!
Imaginară sau reală, rostirea întregeşte, completează şi dezvoltă sensuri, are puterea de a eterniza trăirea!
… Gândeşte-mă, dar mai ales rosteşte-mă!
Un blog cuminte şi... cu suflet! 