implozii vocale

 

unul din pești avea ferestre

atât de mari încât cerul întreg

părea că se îngrămădește în ele

sub tălpi

în loc de scânduri pluteau

niște palme uriașe

care purtau dintr-o parte în alta

bătăile inimii

era liniște în culori

ca pe o pânză pictată de Van Gogh

după câteva nopți

lipite între ele

ferestrele au început să sângereze

și totul a devenit de neînțeles

abia când marea

adâncă și departe

a vuit răspicat

chemarea orizontului rănit

abia atunci au crescut unghii

la capătul nemișcării

și o mulțime de brațe

ca niște lopeți scormonind

bezna mirată

 

în aerul respirat

nicio talpă nu poate zdrobi mersul

aripilor rupte

din soare