360 de grade (la umbră)

 

Un gol răsturnat

într-un ochi de sticlă

prelins pe-un picior

de damă de pică

încordat rotund

pe un cal de mare

rezemat confuz

pe o scoică de soare

apusă prelung

sub o frunză de cer

înnoptat de toamnă

pe un mal stingher

rupt dintr-un pas

pierdut aiurea

într-o urmă de ceas

pe o mână de stea

cu umbra întinsă

pe-un zid de perdea

îngălbenită de cuvinte

din pietre uitate

în tălpi de jurăminte

tăcute colorat

în cioburi de fapte

strânse-n mirări

pe orizonturi de şoapte

muşcate adânc

pe buze ţipate

în goluri uneori

răsturnate…

 

 

Publicitate

 

Condiţional optativ intens

 

Dac-ar fi să-mi rătăcesc

printre rime părăsite

verdele, să-l amăgesc

sub senzaţii-ngălbenite,

ţi-ar lipsi?

 

De-ar fi să-mi râdă norii

cu zâmbetu’ întins pe trup

şi-n păr, nebuni, cocorii,

din ţipăt liniştea s-o rup,

ai vrea să fii?

 

Dac-o dată, din idee,

aş putea să smulg un os

şi în plânsu’ de femeie

aş ciopli tremur sfios,

oare-ai veni?

 

Să ai umbră tu, dorinţă, şi să fii?

 

 

 

 

A da dăruire

 

A dărui

este a da

spre vedere,

aşa cum ochiului

i se dă orizontul

şi zbaterea

flămândă

ce încovoaie linia

subţire şi prelungă

până străpunge lumina,

iar ţipătul ei

crapă de ziuă

secunde

neîncăpute vreodată

în arcuiri

de cuvinte…