Înger şi dorinţă

 

După o mie şi una de nopţi nedormite, avea ochii roşii şi clipea foarte des. Uneori plângea, dar numai la suprafaţă, mai mult din nevoia de a-şi umezi vederea, acoperită încă de praf de stele din toate copilăriile, adunate în amintiri.

Singurul însoţitor era un înger, înalt şi subţire, cu părul mereu parfumat, fără o aripă şi uşor dezechilibrat, însă cu nişte ochi de şoim, care vedeau adânc şi limpede, dincolo de orice aparenţe. Mergeau împreună peste tot, oriunde puteau dărui bucurie şi încredere în iubire, mai ales.

“Plecăm”, i-a spus dintr-o dată tipul angelic, ridicând din sprâncene şi aruncând pe umăr geanta, în formă de jumătate de anvelopă, mereu pregătită de drum. “În clipa asta. Hai. Suntem aşteptaţi la palat.”

La Palat era un club gay din arondismentul vecin, unde se întâlneau de obicei, sufletele nepereche, ca să îşi plângă de milă, pe umeri dezgoliţi de patimi şi pe ritmuri de blues.

Era de aşteptat ca silueta ei, perfect conturată de o fustă neagră crăpată într-o parte şi o cămaşă albă discret transparentă, ce lăsa să se vadă liniile fine şi frumos arcuite, să nu atragă la fel multe priviri ca apariţia lui, a îngerului, cu sacoul bleu, uşor asimetric, din cauza handicapului neînaripat. Şi asta pentru că la ora aceea, în club, erau mai mulţi domni, cu priviri însingurate într-un ecran uriaş cu un colţ spart, lipit cu aracet şi în care se perindau, fără sonor, diverşi adonişi pe un catwalk colorat.

Ea tocmai s-a aşezat comod, pe un scaun înalt, lângă tejgheaua îmbrăcată în marmură neagră, luă prima gură dintr-un Long Island Ice Tea, pregătit cu multă afecţiune, din partea casei, de barmanul care nu-şi putea lua ochii de la făptura serafică, când vocea noului sosit o făcu să tresară… “Am şi eu o dorinţă. Putem vorbi?”

Era un fost eunuc la curtea unui sultan, dintr-o poveste recent ecranizată şi puteai vedea cum istoria îi curge pe chipul adânc ridat şi uşor înfiorător de lipsa vreunui zâmbet.

Îi detaliase toată drama propriei vieţi, cu sacrificii şi umilinţe îndurate stoic, cu neîmpăcate renunţări şi neîmpliniri repetate… Acum, în ceasul ce încă îşi prelinge, prin colţuri ascunse, secunde cu iz de fericire, îşi mai doreşte o singură plăcere: să afle tainele sărutului devorator, despre care doar citise câte ceva prin revistele glossy.

Si atunci ea, Dorinţa, sorbind prelung din cocktailul preferat, începe să-i vorbească despre emoţie, despre şoapte, despre atingeri întâmplătoare şi zâmbete de încurajare, de priviri îmbujorate şi pleoape plecate în semn de subtilă confirmare. Apoi mai adânc şi mai amanunţit, până când ochii turcului lăcrimează, copleşiţi de frumuseţea cunoaşterii…

Se făcuse târziu, era noapte şi afară ploua cu găleata. Luă de la bar, dintr-un sul neînceput, un sac menajer, cu care să-şi acopere părul şi un pic din umeri şi ieşi în stradă. Aerul răcoros şi rafalele umede erau binevenite. Zâmbea şi sărea pe lângă bălţi de parcă dansa. Bluza era udă toată şi se lipise de piele şi de sutienul ce părea din filigran. Se descălţă râzând, renunţă şi la pungă şi o luă la fugă prin ploaia mirifică. Se opri o clipă, strigând înapoi, către îngerul păzitor, rămas doi paşi în urmă, să nu uite să-i cumpere de undeva un antinevralgic şi nişte ceai de soc.