Mă uit la tine cu un singur ochi, respir cu o singură nară şi îmi trece prin cap un singur gând: te iubesc. Aşa cum eşti. Cu numai o jumătate de cap, cu numai o sprânceană frumos conturată, la umbra căreia se odihneşte numai un ochi cu numai o pleoapă închisă. Probabil eşti numai pe jumătate deştept, pe jumătate glumeţ şi tot pe jumătate sadic. Dintre faldurile aşternutului apare şi cealaltă jumătate de cap, simetric de frumoasă şi brusc începi să sforăi îngrozitor. Gata. S-a dus tot romantismul.
🙂
Un blog cuminte şi... cu suflet! 