visare de vânt

 

netihna din pietre

e luată de vânt

și de ape

peste ele curgând

 

neliniștea păsărilor

rămâne în copaci

și se scutură galbenă

toamna

 

nerăbdarea din oameni

(ne-ncăpută-n cuvânt)

nu trece cu timpul

și nici nu descrește

odată cu gândul

ci își caută întâmplarea

la fel cum din aripi

neobosit

fluturele își caută

floarea…

 

 

Publicitate

 

A răbda răbdare

 

nu te înghiţi

în muşcătura unei clipe,

prelinge-ţi secunda

pe buzele unui gând,

lungeşte-ţi tăcerea

ce curmă oftatul,

ascunde-nfrigurarea

în podul palmei

frânt,

mai pune o amăgire

pe umerii răbdării

şi tolăneşte-ţi zâmbetul

în faţa focului

ce arde aşteptări…