Mâinele de azi

 

tramvaie pline

ochi de visători

fără bilet

înclină străzile

sub amintiri

nedormite

 

în susul străzii

din colţul uitării

se zbate o perdea

agăţată de-un zâmbet

la fereastra unei mansarde

 

uite-o aripă

în mijlocul unei păsări

cu ochii închişi

până mâine

 

arcuită

în afara ferestrei

perdeaua face loc aerului

turtit de îmbrăţişarea

numelor zgâriate

în lemnul încă verde

al primilor nepaşi

 

zâmbete

cheie în faţa uşii

ţin în mână aripa

ochilor deschişi

în aerul păsării

de mâine.