E iarăşi primăvară-n gânduri

 

Ideea de a schimba lumea, de a corecta unele coordonate, după propriul sistem de valori este o naivitate aproape ilară. Sigur că a fi un bun exemplu este o datorie, sigur că există unele detalii ce trebuie îmbunătăţite atât în sine, cât şi în ceilalţi, însă credinţa că oamenii se pot schimba, ca urmare a unor teorii enunţate pe tonuri mai mult sau mau puţin ferme, e o greşeală fundamentală în construirea încrederii fiecăruia în forţele proprii.

Sunt foarte puţini aceia dispuşi să asculte, să vadă şi să creadă în bunul simţ dezinteresat, să înţeleagă nevoia de schimbare de dragul echilibrului şi al armoniei.

A uita sensul sacrificiului şi al recompensei, a pierde măsura iertărilor şi a nu lua în seamă unele nuanţe necenzurate e o întreagă artă, un har peste care voinţa poate clădi bucurii măreţe.

Lupta meschină de a demonstra sau a demonta nimicuri este o mare pierdere de timp şi energie, un capriciu al trufiei, care ştirbeşte însemnătatea autoeducării şi concentrării înspre nevăzuta răsplată a propriei înţelepciuni, ce sporeşte cu fiecare îngăduinţă.

 

 

 

Publicitate

 

Devenire

 

Pentru aluatul din care, în timp, dospeşte înţelepciunea se adună, conştient, doruri, dezamăgiri şi disperări şi se frământă îndelung cu lacrimi sărate de ciudă sau neputinţă. Îndemânarea zbuciumului depinde de încrederea în desăvârşire, în bunul gust al împlinirilor mărunte şi în răsplata dulce a iertării. Procedura durează anotimpuri, uneori vieţi. Alteori nici nu există. În schimb, reuşitele sunt nestemate de suflet, ce strălucesc mereu spre interior, radiind abstract, în lumina ternă a mediocrităţii.