Pentru aluatul din care, în timp, dospeşte înţelepciunea se adună, conştient, doruri, dezamăgiri şi disperări şi se frământă îndelung cu lacrimi sărate de ciudă sau neputinţă. Îndemânarea zbuciumului depinde de încrederea în desăvârşire, în bunul gust al împlinirilor mărunte şi în răsplata dulce a iertării. Procedura durează anotimpuri, uneori vieţi. Alteori nici nu există. În schimb, reuşitele sunt nestemate de suflet, ce strălucesc mereu spre interior, radiind abstract, în lumina ternă a mediocrităţii.
Un blog cuminte şi... cu suflet! 