Steaua fără nume?

 

privește

mi-a șoptit îngerul

cu aripa întoarsă

în sus

 

de parcă nu știa

că tălpile-i sângerează

mersul prin cioburi

de ochi risipiți

în vederi

nu vezi că te doare?

l-am întrebat cu mirare

ascunsă-n tăceri

fără să-mi pot lua

restul privirii

din sângele lui…

 

tăcut

și surd și mut

mi-am aflat răspuns

într-o nouă mirare…

fără numele ei

durerea nu doare

 

și am zâmbit

 

 

Publicitate

 

Exerciţiu de imaginaţie

 

Când aşteptarea

întinde sufletul

între fiecare două secunde

ce se îndepărtează lent

una de alta,

scrâşnind durerea

trecerii prin sine,

dorul devine trup

pentru carnea dorinţei

şi oasele cuvintelor

nespuse…

punctul

ochiului închis

se alungeşte

prelung şi firav,

ca o lacrimă

ce picură ascuns

peste rana timpului

adânc deschisă…

şi dâra ei,

nerătăcită urmă,

devine linie subţire

ce îmbracă trupul

gol de speranţa

adevăratei umbre…