hai… ghicește!

 

fără întrebare

și totuși răspuns

întotdeauna

nechemată venire

niciodată fără sete

de pornire

dintr-un celălalt capăt

de sus

jumătate din bucată

nesfârșită

roată

în jurul unui timp

ce parcă uită

să treacă…

 

haide zi

sau dimineață

legată de soare

cu un fel de ață

… știi?

 

 

Publicitate

 

Apa cea de toate zilele

 

Îi place apa fierbinte. Aia curgândă, care se prăbuşeşte prin aburii denşi, ca şi cum ar renunţa la orice ambiţii, ca şi cum s-ar dezbrăca de orice moleculă de sine. Apa rotunjind formele îmbujorate de plăcere şi înmiresmate de aroma gelului de duş, amestecat, uneori, cu gust de tutun şi urme de aromă de coniac, revărsate discret în zâmbete de confirmare.

Îi place să se privească în oglindă, ca printr-un nor de mister, care-i muşcă din vederea trupului încă ud şi să se joace cu cercelul din buric, până imaginea întregului devine tot mai clară. Apoi, cu degetul arătător trage trei linii pe sticla transpirată, exact în dreptul pântecului. Un triunghi isoscel, cu vârful agăţat într-unul din cele trei zaruri tatuate pe sânul stâng, încă din vremea când juca barbut.

A citit undeva că prin delimitarea unui spaţiu imaginar, păcăleşti ochii şi îi faci să privească în afara ta şi aşa o să scapi de haosul interior de gânduri şi regrete reprimate. Aiurea. În fiecare dimineaţă trăgea linii imaginare pe pernă şi se punea cu capul fix în mijlocul desenului. Şi? Nimic. Aceeaşi isterie de emoţii şi stări contradictorii continua zi de zi, mai puţin în momentele desăvârşite de apa fierbinte, apa curgândă, acele clipe de abandon, în cascade de uitare…

 

 

 

Fereastra mea

 

Pe sub arcuirea timpului,

ca un curcubeu

sprijinit pe două suflete

ce nu s-au atins niciodată,

am deschis o fereastră

cu vedere spre dimineaţă.

Mă oglindesc în ea,

desculţă,

cu inima în dreptul soarelui

şi chem albastrul

să mă îmblânzească.

Mă joc cu degetele

prin zâmbete ciufulite

şi înşir pe pervaz

boabe de cafea alintate.

Deschei, cuvânt cu cuvânt,

cămaşa uitării

şi-mi las pielea

să respire-n cercuri.

Îmbujorarea din priviri

o prind în păr

şi-mi place când roşul, uneori,

se prelinge pe buze…

Într-o bună zi

o să-mi iau eşarfa

şi o să-mbrăţişăm amurgul

cu ochi închişi

şi repetate şoapte

stropite cu vin…